O Biserică ce păzeşte Sabatul

„Şi balaurul mâniat pe femeie s-a dus să facă război cu rămășiţa seminţiei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și ţin mărturia lui Hristos.” Apocalipsa 12:17

În capitolul 12 din Apocalips este prezentată marea luptă dintre ascultare şi neascultare. ⁴⁶

Semnul ascultării este păzirea Sabatului cuprins în porunca a patra. ⁴⁷

Sabatul este o piatră de încercare pentru această generaţie. Păzind porunca a patra în spirit şi adevăr, oamenii vor păzi toate poruncile Decalogului. Pentru a împlini această poruncă, trebuie să iubeşti cel mai mult pe Dumnezeu şi să nutreşti această dragoste faţă de toate creaturile pe care le-a făcut El. ⁴⁸

Vine timpul când poporul lui Dumnezeu va simţi mâna persecuţiei, deoarece ei păzesc cu sfinţenie ziua a şaptea… Omul fărădelegii care s-a gândit să schimbe vremurile şi Legea şi care totdeauna a asuprit pe poporul lui Dumnezeu, va face legile (statului n. trad.) să constrângă oamenii la păzirea zilei întâi a săptămânii. Dar poporul lui Dumnezeu trebuie să stea neclintit de partea Lui. ⁴⁹

Nimeni să nu cedeze ispitei şi să devină mai puţin zelos în respectarea Legii lui Dumnezeu datorită dispreţului cu care este privită aceasta; pentru că acesta este chiar motivul care trebuie să ne determine să ne rugăm cu toată inima, cu tot sufletul şi cu tot cugetul: „Este vremea ca Domnul să lucreze căci ei calcă Legea Ta” Psalmii 119:126. De aceea, din cauza dispreţului universal, eu nu voi fi un trădător, cînd Dumnezeu ar fi foarte mult preamărit şi onorat prin credincioşia mea… Vor îngădui Adventiştii de Ziua a Şaptea să le scadă devotamentul atunci când toate facultăţile şi puterile lor trebuie să fie puse de partea Domnului, când o mărturie neşovăitoare, nobilă şi înălţătoare trebuie să se desprindă de pe buzele lor? „De aceea eu iubesc poruncile Tale mai mult decât aurul, da, mai mult decât aurul curat.” Psalmii 119:27. Atunci când Legea lui Dumnezeu este cea mai batjocorită şi mai dispreţuită, atunci este timpul pentru fiecare adevărat urmaş al lui Hristos … să stea fără şovăire pentru credinţa dată sfinţilor odată pentru totdeauna. ⁵⁰