Parfumul plăcut al neprihănirii

„Trăiţi în dragoste, după cum și Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi. ‚Ca un prinos și ca o jertfă de bun miros lui Dumnezeu’.” Efeseni 5:2

Pâinea pentru punerea înainte era păstrată înaintea Domnului ca o jertfă continuă. A fost numită pâinea pentru punerea înainte deoarece a fost necurmat înaintea feţei Domnului. Aceasta era o recunoaştere a dependenţei omului de Dumnezeu atât pentru hrana trupească cât şi pentru cea spirituală şi că aceasta e primită numai prin mijlocirea Lui Hristos… Atât mana, cât şi pâinea pentru punerea înainte, indicau la Hristos, pâinea vieţii, care se afla veşnic în prezenţa lui Dumnezeu pentru noi. ²²

Prin serviciul arderii tămâiei, preotul era adus mai direct în prezenţa lui Dumnezeu, decât prin oricare act al serviciului zilnic. Deoarece perdeaua dinăuntru sanctuarului nu se întindea până la partea de sus a locaşului, slava lui Dumnezeu, care se manifesta desupra tronului de har, era parţial vizibilă din prima încăpere. Când preotul ardea tămâie înaintea lui Dumnezeu, el privea spre chivot şi în timp ce se înălţa mirosul tămâiei, slava lui Dumnezeu cobora deasupra tronului de har şi umplea Sfânta Sfintelor şi adesea umplea astfel ambele încăperi, încât preotul era obligat să se retragă spre uşa sanctuarului. După cum în acest serviciu simbolic, preotul privea prin credinţă la tronul de har pe care nu-l putea zări, tot aşa, copiii lui Dumnezeu trebuie să-şi îndrepte rugăciunile lor spre Hristos, Marele lor Preot, nevăzut de om, care mijloceşte pentru ei în Sanctuarul ceresc.

Mirosul de tămâie, înălţându-se cu rugăciunile lui Israel, reprezintă meritele şi mijlocirea lui Hristos, neprihănirea lui desăvârşită, care prin credinţă e atribuită poporului Său, şi este singurul care poate face ca închinarea fiinţelor păcătoase să fie primită de Dumnezeu. Înaintea perdelei Sfintei Sfintelor, era un altar de mijlocire continuă, iar înaintea Sfintei un altar pentru ispăşire continuă. Prin sânge şi prin tămâie, Dumnezeu trebuia să fie apropiat – simboluri indicând spre Marele Mijlocitor prin care păcătoşii se pot apropia de Iehova, şi Singurul prin care harul şi Mântuirea pot fi asigurate pentru sufletul pocăit, credincios. ²³