Tare în Domnul

„Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinul vieţii mele: de cine să-mi fie frică?… Chiar o oştire de ar tăbărî împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme. Chiar război de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aş fi.” (Psalmii 27:1, 3).

Trecem pe terenul unui duşman. Peste tot sunt inamici ca să ne împiedice înaintarea. Ei urăsc pe Dumnezeu şi pe toţi cei ce-L urmează şi poartă numele Său. Dar cei ce sunt duşmanii noştri sunt duşmanii Domnului şi, deşi sunt polemici şi iscusiţi, totuşi Căpetenia mântuirii noastre, care ne conduce, îi poate învinge. Aşa cum soarele împrăştie norii din calea sa, aşa va îndepărta Soarele Neprihănirii obstacolele din calea progresului nostru. Ne putem îmbărbăta sufletele uitându-ne la lucrurile nevăzute, care ne vor înviora şi înveseli în călătoria noastră…

Dacă ne ţinem de El cu credinţă vie spunând ca Iacov: „Nu Te voi lăsa să pleci” (Geneza 32:20); dacă vom implora: „Nu mă lepăda de la Faţa Ta şi nu lua de la mine Duhul Tău cei Sfânt” (Psalmii 51:11), avem promisiunea: „Niciodată nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi”…

Am citit o relatare despre un prinţ nobil care purta întotdeauna fotografia tatălui său lângă inimă şi-n situaţii deosebite când era în pericol să-l uite, lua portretul tatălui său şi privindu-l spunea: „Să nu faci nimic care să dezonorezi un tată atât de minunat”. Ca şi creştini, Dumnezeu ne cere să nu-L pierdem din vedere niciodată, niciodată, nici măcar pentru un moment; şi cum noi suntem copiii Săi înfiaţi, cu câtă grijă ar trebui să-I reţinem imaginea şi să nu facem nimic care să micşoreze sau să strice înalta noastră chemare pentru că noi suntem membrii familiei regale. Dumnezeu ne-a făcut vase de cinste pregătiţi pentru orice faptă bună. „Poporul pe care Mi L-am alcătuit ca să vestească laudele Mele.” (Isaia 43:21). Poporul lui Dumnezeu este numit coroană şi diademă. Satan şi-ar însuşi cu nerăbdare comoara Domnului, dar Dumnezeu a păzit-o în aşa fel încât Satan nu o poate obţine. „Vei fi o cunună de slavă în mâna Domnului şi o diademă împărătească în mâna Dumnezeului tău!” (Isaia 62:3).

Suntem în siguranţă, în perfectă siguranţă faţă de subtilităţile duşmanului, atât timp cât avem încredere neclintită în Dumnezeu. (Letter 8. 1873).