Un nivel mai înalt

„Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug.” (Ioan 10:10).

Câtă plinătate este în cuvintele: „Eu sunt Lumina lumii” (Ioan 8:12); „Eu sunt Pâinea vieţii” (Ioan 6:35); „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa” (Ioan 14:6); „Eu sunt Păstorul cel bun” (Ioan 10:14); „Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10:10). Această viaţă trebuie s-o avem şi trebuie s-o avem din belşug. Dumnezeu va sufla această viaţă în fiecare suflet care moare faţă de sine şi trăieşte pentru Hristos, dar se cere completa renunţare la sine. Până când nu are loc aceasta, ducem cu noi răul care ne distruge fericirea: dar când eul este crucificat, Hristos locuieşte în noi şi puterea Duhului însoţeşte eforturile noastre.

Aş vrea să putem fi ceea ce Dumnezeu ar vrea să fim toți – lumină în Domnul. Trebuie să atingem un nivel mai înalt, dar niciodată nu vom putea face aceasta până când eul nu este pus pe altar, până când nu lăsăm ca Duhul Sfânt să aibă control asupra noastră, să ne modeleze şi finiseze după modelul divin…

Trebuie să ne consacrăm zilnic în serviciul lui Dumnezeu. Trebuie să venim la Dumnezeu cu credinţă… Trebuie să ne umilim înaintea lui Dumnezeu. Eul este cel cu care trebuie să avem întâi de-a face. Cercetaţi-vă inima amănunţit. Căutaţi să vedeţi ce împiedică accesul liber al Duhului lui Dumnezeu. Trebuie să primim Duhul Sfânt. Apoi vom avea putere să trăim cu Dumnezeu.

O simplă acceptare a adevărului nu este suficientă. Trebuie să trăim zilnic adevărul. Trebuie să ne retragem cu Dumnezeu, predându-I tot ce avem. Nu este destul să asculţi marile şi impresionantele adevăruri ale Cuvântului. Trebuie să ne întrebăm: Trăieşte Hristos în inima mea prin credinţă? El singur ne poate arăta nevoile noastre şi ne poate descoperi măreţia şi gloria adevărului, l-a altarul jertfirii de sine – locul pregătit pentru întâlnirea dintre Dumnezeu şi suflet – primim din mâna lui Dumnezeu torţa cerească care cercetează inima şi descoperă marea ei nevoie după un Hristos care rămâne. (MS., pg. 9. 1).