Totdeauna prezenți în gândul lui Dumnezeu

„Şi anuncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi.” (1 Petru 5:7).

Pentru a avea o privire mai clară asupra bunătăţii lui Dumnezeu, Hristos ne îndeamnă să privim lucrările mâinilor Sale: „Uitaţi-vă la păsările cerului”, spune El, „ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel Ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?” (Matei 6:26).

Deşi bărbaţii şi femeile au păcătuit grav, ei nu sunt părăsiţi. Mâna care susţine lumea, susţine şi întăreşte pe cel mai slab copil al Său. Marele Maestru al artei a cărui îndemânare este infinit deasupra îndemânării oricărei f iinţe omeneşti, care dă crinului de pe câmp culori delicate şi minunate, îngrijeşte de micuţa vrabie. Niciuna nu cade la pământ fără ştirea Lui…

Dacă unei flori îi este dată o frumuseţe care întrece slava lui Solomon, care ar putea fi măsura preţuirii pe care o dă Dumnezeu moştenirii Sale câştigate? Hristos ne arată grija manifestată pentru lucrurile ce se vestejesc într-o zi, pentru a scoate în evidenţă ce mare dragoste trebuie să aibă Dumnezeu pentru fiinţele făcute după propriul Său chip… El deschide în faţa noastră Cartea providenţei şi ne invită să ne uităm la numele scris acolo. În această carte fiecare fiinţă omenească are o pagină pe care sunt scrise evenimentele istoriei vieţii sale. Şi aceste nume nu lipsesc din gândul lui Dumnezeu, nici măcar pentru un moment. Într-adevăr, minunată este grija şi dragostea lui Dumnezeu pentru fiinţele pe care le-a creat…

Pentru a putea salva sufletele fiinţelor omeneşti pieritoare, El a făcut un dar de asemenea valoare, că niciodată nu se poate spune că ar fi putut face un cadou mai mare familiei umane. Cadoul Său depăşeşte orice evaluare. Aceasta, Dumnezeu a făcut-o pentru ca omul să fie umplut cu dragoste şi bunăvoinţă divină. Astfel ar asigura El păcătoşilor iertarea celor mai mari păcate, dacă păcătoşii ar căuta iertarea, predându-se pe sine, trup, suflet şi duh pentru a fi transformaţi de harul lui Dumnezeu şi schimbaţi în asemănarea Sa. De dragul omului Dumnezeu a turnat toată comoara cerului şi asteaptă-n schimb întreaga noastră afecţiune. (Letter 79, 1900).