– Învățătorule, ce gândești dumneata despre bani?
– Privește pe fereastră, zise rabinul. Ce vezi?
– Văd o femeie cu un copil, o căruță trasă de doi cai și un țăran care merge la târg.
– Bine, acum uită-te în oglindă. Ce vezi?
– Păi, ce-ai dori să văd, învățătorule? Pe mine, firește.
– Gândește-te acum: fereastra este făcută din sticlă, iar oglinda este și ea din sticlă. Ajunge un strat subțire de argint pe această sticlă și omul nu se mai vede decât pe sine. (Autor necunoscut)
Pot, oare, banii să se interpună în calea lucrurilor cu adevărat importante? Pot ei să deterioreze relația pe care o ai cu Dumnezeu, odată ce aceste binecuvântări materiale vin ca un dar de Sus, de la Tatăl luminilor?
Într-adevăr, banii și lucrurile materiale sunt un dar de la Dumnezeu. Atât timp cât acestea sunt întrebuințate după planul pe care l-a avut în vedere Cel ce le-a dăruit și nu ajung să reprezinte scopul alergării tale pe acest pământ, mulțumește-i lui Dumnezeu. Dar, din multele experiențe care ne sunt lăsate ca pilde pe paginile sfinte și din cele a contemporanilor noștri, bogația poate deveni numărul unu în lista noastră de priorități și astfel, să îi ia locul Lui Dumnezeu. Darurile iau locul Dăruitorului și apar atitudini greșite, “căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor, iar unii, care au tânjit după ea, au rătăcit de la credință și s-au străpuns singuri cu multe dureri.”
În alergarea ta după lucruri care nu satură, nici nu hrănesc sufletul, aș dori să îți amintești că adevărata bogăție este să îl ai pe Dumnezeu în inimă și minte și “toate lucurile ți se vor da pe deasupra”!