Nu-i oare toată țara înaintea ta? Mai bine desparte-te de mine: dacă apuci tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stânga. (Geneza 13:9)
Casa lui Avraam număra mai bine de o mie de suflete. Aceia care au fost conduși de către învățăturile sale să se închine adevăratului Dumnezeu au găsit un cămin în tabăra sa, iar aici, ca într-o școală, ei au primit o învățătură de așa natură, încât să îi pregătească să fie reprezentanți ai credinței. Iubirea lui Avraam pentru copiii săi și pentru casa lui l-a făcut să vegheze asupra credinței lor religioase, să le transmită o cunoaștere a rânduielilor divine, ca fiind cea mai prețioasă moștenire pe care el le-o putea transmite și, prin ei, (…) lumii. Toți erau învățați că se aflau sub conducerea Dumnezeului cerului. Nu trebuia să fie nicio opresiune din partea părinților și nicio neascultare din partea copiilor. Legea lui Dumnezeu stabilise pentru fiecare datoria lui și numai prin ascultare ei puteau să-și asigure fericirea și prosperitatea.
Propriul său exemplu, influența tăcută a vieții sale zilnice, a constituit o lecție continuă. Integritatea neabătută, bunăvoința și amabilitatea neegoistă, care au câștigat admirația regilor, s-au manifestat în familie. În viața sa a existat o mireasmă, o noblețe și un farmec al caracterului care demonstrau tuturor că el era în armonie cu cerul. El n-a neglijat sufletul celui mai umil slujitor. În casa sa nu era o lege pentru stăpân și alta pentru slujitor; o cale ușoară pentru cel bogat și o alta pentru cel sărac. Toți erau tratați cu dreptate și înțelegere. (Manuscript 22, 1904)
El a fost un om al credinței, care a urmat întotdeauna principiile celei mai stricte integrități. În toate relațiile lui de afaceri, el era amabil și onorabil. Viața lui era ghidată de politețea creștină și considera slujire lui Dumnezeu prioritară față de orice altceva. El nu sar fi abătut cu nimic de la curatele principii creștine. (Letter 203, 1903)
Stă în puterea fiecărui om să pună în practică adevărata amabilitate creștină. (Manuscript 19, 1892)