Toată cinstea făcătorului de pace!

„Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!’’ (Matei 5:9).

Făcătorii de pace! Ce comoară deosebită este un făcător de pace în familie; ce binecuvântare în biserică! Făcătorii de pace pot să fie ispitiţi, dar viaţa lor este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Ei se uită la Isus, copiind modelul Său… Ei primesc pacea pe care Hristos o dă… Adevărata trăsătură caracteristică a religiei noastre nu se găseşte în poziţia pe care noi o ocupăm, ci în spiritul blând, în bunătate şi în pacea pe care o manifestăm. Religia noastră se manifestă în cercul familiar, prin atmosfera care înconjoară sufletul, care aduce fericirea în familie…

Adevăraţii creştini nu vor vorbi… în mod necugetat, agitat. În cercul familiar al căminului ei vor face servicii din dragoste şi amabilitate creştină. Aceste servicii pot părea foarte obişnuite, dar universul ceresc va fi interesat în umblarea consecventă a acelora care caută binele altora…

Nu este doar privilegiul nostru, ci chiar datoria noastră aceea de a cultiva amabilitatea, de a avea pacea lui Hristos în inimă şi ca făcători de pace şi urmaşi ai lui Hristos să semănăm sămânţa preţioasă care va produce roade spre viață veşnică. Pretinşii urmaşi ai lui Hristos pot să posede multe bunuri şi calităţi folositoare; dar caracterele lor sunt puternic determinate de răutate, agitaţie, găsirea greşelilor şi de un temperament aspru şi gata de a judeca. Soţul sau soţia care cultivă suspiciuni şi neîncredere, crează neînţelegeri şi lupte în cămin. Niciunul din ei n-ar trebui să folosească cuvintele blânde şi zâmbetele numai pentru străini şi să manifeste nervozitate în cămin alungând astfel pacea şi mulţumirea…

Numai asemănarea practică cu Hristos poate face din cineva un făcător de pace în cămin, în biserică, printre vecini şi în lume. Religia căminului este sfinţirea practică… Adevărata calitate a religiei este măsurată prin modul în care fiecare membru al familiei îşi face datoria făţă de cei din jurul său… Învăţaţi preţioasa lecţie de a fi făcători de pace în viaţa voastră familiară. (Letter 34, 1804).