Nicio clasă privilegiată de Dumnezeu

„Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând la faţa omului.” (Iacov 2:1).

Relele care există în societatea celor din lume, nu trebuie să-şi găsească niciodată aprobarea printre creştini… Dumnezeu cere ca să vă deschideţi larg mâinile spre cei în nevoie şi să aveţi cea mai gingaşă compătimire față de acei care sunt profund tulburați sau care suferă de lipsuri…

Dacă aveţi spiritul lui Hristos, voi veţi iubi ca fraţii: voi veţi onora pe ucenicul umil în casa lui sărăcăcioasă, din cauză că Dumnezeu îl iubeşte pe el tot atât de mult cât te iubeşte pe tine sau poate că şi mai mult. El nu recunoaşte nicio clasă privilegiată. El îşi pune pecetea Sa asupra oamenilor nu din cauza rangului lor, nu din cauza bunăstării lor, nu din cauza marilor lor capacităţi intelectuale, ci prin unirea lor cu Hrisios. Curăţia de inimă, sinceritatea scopurilor, constituie adevărata valoare a fiinţelor omeneşti… Toţi acei care trăiesc într-o comuniune zilnică cu Hrisios vor aprecia pe oameni după felul în care El îi apreciază, ei vor respecta pe cei buni şi curaţi chiar dacă aceştia sunt săraci în ceea ce priveşte bunurile acestei lumi… Avariţia, egoismul şi invidia sunt idolatrii şi ele dezonorează pe Dumnezeu… Gingăşia, compătimirea şi bunăvoinţa sunt pretinse de la creştini (RH. 6 octombrie 1891).

Noi trebuie să învăţăm să copiem Modelul pentru ca Duhul care a locuit cu Hristos să poată locui în noi. Mântuitorul nu a fost găsit printre cei înălţaţi şi cei onoraţi din lume. El nu şi-a petrecut timpul printre acei care caută tihna şi plăcerile. El a umblat încoace şi încolo făcând bine. Lucrarea Sa a fost de a ajuta acelora care aveau nevoie de ajutor, de a salva pe cei pierduţi şi sfârşiţi, de a ridica pe cei aplecaţi, de a rupe jugul de asuprire al celor ce erau legaţi, de a vindeca pe cei chinuiţi şi de a rosti cuvinte de mângâiere şi compătimire celor suferinzi şi întristaţi. Nouă ni se cere să copiem acest model. Să ne ridicăm şi să lucrăm, căutând să binecuvântăm pe cei în nevoie şi să mângâiem pe cei ce suferă. Cu cât avem o mai mare măsură din spiritul lui Hristos, cu atât vom vedea mai multe de făcut pentru semenii noştri. Vom fi umpluţi cu dragoste pentru sufletele pieritoare şi ne vom găsi plăcerea în a urma paşilor Maiestăţii cerului.” (MS., pg. 1, 1869).