Firul de mătase care leagă inimile

„Slujiţi-vă unii altora în dragoste.” (Galateni 5:13 u.p.).

Dragostea este firul de mătase care leagă inimile una de alta. Noi nu trebuie să simţim că ar fi necesar să ne dăm pe noi înşine ca un exemplu de urmat. Atâta timp cât ne gândim la noi înşine şi la ce ni s-ar cuveni din partea altora, va fi cu neputinţă să ne îndeplinim lucrarea de salvare a sufletelor. Când Hristos pune stăpânire pe inimile noastre, noi nu vom mai face din cercul îngust al eului, centrul care primeşte gândurile şi atenţia noastră.

Ce respect minunat, faţă de viaţa omului, a exprimat Isus prin misiunea vieţii Sale! El nu a stat între oameni ca un rege, solicitând atenţie, respect şi slujire, ci ca unul care a dorit să servească pentru a înălţa omenirea. El a spus că nu a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească.. Oriunde Hristos a văzut o fiinţă omenească, El a văzut pe unul care avea nevoie de compătimire. Mulţi dintre noi dorim să servim anumite persoane – pe acei pe care-i onorăm – dar trecem chiar pe lângă acei pentru care Hristos ne-ar face o binecuvântare, dacă nu am fi cu inimile atât de reci, atât de lipsite de bunăvoinţă şi pline de egoism, privindu-i ca nevrednici pentru ai băga în seamă…

Măreaţa lecţie a iertării, trebuie să fie mai amănunţit învăţată de către noi toţi… Cea mai mare greşeală pe care o putem comite faţă de alţii este de a nu-i ierta, atunci când gândim că ne-au jignit în vreun fel. Aceasta este cea mai periculoasă poziţie pentru un pretins creştin, deoarece exact în felul în care el tratează pe fraţii săi, tot aşa îl va trata pe el, Domnul cerului.

Noi trebuie să avem vederi mai înalte şi mai clare despre caracterul lui Hristos… Noi nu trebuie să ne gândim la Dumnezeu, numai ca la un judecător şi să uităm de calitatea Lui de Tată iubitor. Nimic nu poate produce un rău mai mare sufletelor noastre, decât aceasta, deoarece întreaga noastră viaţă spirituală este formată din felul în care ne gândim la caracterul lui Dumnezeu. Noi trebuie să învăţăm lecţiile legate de dragostea lui Isus. (MS., pg. 35, 1886).

„Urmaţi dar pilda lui Dumnezeu, ca nişte copii prea iubiţi. Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe sine pentru noi, ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros, lui Dumnezeu.” (Efeseni 5:1, 2). Aceasta este înălţimea dragostei care ni se cere s-o atingem. Iar ţesătura acestei dragoste nu este pângărită de egoism.” (MS., pg. 1, 1899).