Depozitarea vieții sfinte

„Voi însă sunteţi o generaţie aleasă, o preoţie regală, o națiune sfântă, un popor deosebit; pentru că voi trebuie să vestiţi laudele Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.” (1 Petru 2:9 engl.).

Biserica lui Hritstos de pe pământ este în miijlocul întunericului moral al unei lumi necredincioase, care calcă în picioare legea lui Iehova. Dar Răscumpărătorul lor, care a cumpărat răscumpărarea lor cu preţul sângelui Său preţios a făcut toate pregătirile pentru ca Biserica Sa să fie un trup transformat, iluminat de Lumina lumii, posedând slava lui Emanuel. Razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii, strălucind prin biserica Sa, vor strânge în staulul Său orice oaie pierdută şi rătăcită care vrea să vină la El şi să-şi găsească scăparea la El. Ei vor găsi pace, lumină şi bucurie în Cel care este pace şi neprihănire veşnică. (7 CB., pg. 968).

Membrii bisericii trebuie să păstreze personal focul dragostei lui Dumnezeu arzând strălucitor în propriile lor suflete, pentru ca ei să poată, de asemenea, străluci către alţii. Vom avea o pierdere prea mare dacă permitem ca letargia spirituală să vină pe furiş asupra noastră. Să ne păzim de a tolera repulsie faţă de serviciile şi datoriile religioase. Să ne luptăm cu hotărâre împotriva acelei lenevii a sufletului care este fatală pentru creşterea şi chiar pentru viaţa creştinului. Acea biserică va fi sănătoasă şi va prospera, ai cărei membri depun un efort activ şi personal de a face bine altora, de a salva suflete. Acesta va fi un stimulent constant pentru orice lucrare bună. Astfel de creştini vor lucra cu o mai mare seriozitate pentru a-şi asigura propria lor mântuire. Energiile adormite vor fi trezite, întregul suflet va fi inspirat de o hotărâre de neînvins pentru a câştiga aprobarea Mântuitorului: „Bine ai făcut” şi de a purta cununa biruitorilor.” (ST. 12 ianuarie 1882).

Hristos face din biserica Sa un templu minunat pentru Dumnezeu. „Acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu”, a spus El, „acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.” (Matei 18:20). Biserica Sa este depozitara vieţii sfinte, plină de diferite daruri, înzestrată cu Duhul Sfânt. Îndatoriri corespunzătoare sunt desemnate de către Cer fiecărui membru al bisericii de pe pământ şi toţi trebuie să-şi găsească fericirea în fericirea acelora pe care ei îi ajută şi-i binecuvântează.” (ST. 1 martie 1910).