Atelierul de lucru al lui Dumnezeu

„Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.” (1 Petru 2:5).

Templul iudaic a fost clădit din pietre cioplite, aduse de la carieră din stâncile munţilor şi fiecare piatră era pregătită pentru locul ei în templu, fiind cioplită, şlefuită, lustruită şi încercată, înainte de a fi adusă la Ierusalim. Şi când toate au fost aduse la locul destinat, clădirea s-a ridicat fără vreun sunet de topor sau ciocan. Această clădire reprezintă templul spiritual al lui Dumnezeu, format din materialul adunat din orice naţiune, limbă şi popor, de toate gradele de sus şi de jos, bogaţi şi săraci, învăţaţi şi neînvăţaţi. Acest material nu este constituit din elemente moarte care să fie cioplite cu dalta şi ciocanul, ci din pietre vii, scoase din lume prin adevărul Evangheliei, pe care Marele Maestru Ziditor, Domnul templului, le ciopleşte şi le lustruieşte acum şi pe fiecare le pregăteşte pentru locul lor cuvenit, în templul spiritual. Când acest templu va fi completat, el va fi desăvârşit în toate părţile lui şi din orice punct de vedere, iar îngerii şi oamenii îl vor admira deoarece Ziditorul şi Făcătorul său este Dumnezeu.’’ (2 CB., pg. 1029).

Din grija arătată pentru clădirea templului, se poate trage o învăţătură importantă, despre grija pe care trebuie s-o arătăm pentru formarea caracterului nostru. Nu s-a folosit niciun material fără valoare. Nicio lucrare n-a fost făcută la întâmplare, la îmbinarea diferitelor părţi. Fiecare piesă trebuia să se potrivească perfect cu cealaltă. Aşa cum a fost templul lui Dumnezeu, tot aşa trebuie să fie şi Biserica Sa. La clădirea caracterului său, poporul nu trebuie să aducă niciun material fără valoare, să nu se facă nicio lucrare cu nepăsare şi indiferenţă.” (2 CB., pg. 1030).

Acum noi suntem în atelierul lui Dumnezeu şi în aceste clipe de încercare se desfăşoară procesul care ne pregăteşte pentru gloriosul templu. Noi nu putem acum să fim indiferenţi, neglijenţi, lipsiţi de orice grijă şi să refuzăm a ne depărta de păcat… şi totuşi să aşteptăm să devenim curaţi şi sfinţi, cu caractere potrivite, după modelul unui palat… Acum este ziua de pregătire; acum este timpul când putem obţine îndepărtarea defectelor noastre.” (Letter 60, 1886).

O piatră care nu luceşte este fără valoare. Ceea ce constituie valoarea bisericilor noastre nu sunt pietrele moarte, fără luciu, ci pietrele vii, pietre care captează razele luminoase de la înalta Piatră unghiulară; chiar Soarele Neprihănirii.. (6 CB., pg. 1116).