Revărsarea dragostei

„Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu.” (1 Ioan 4:7).

Când principiul ceresc al dragostei eterne umple inima, el se va revărsa către alţii, nu doar pentru ca ei să primească har, ci din cauză că dragostea este principiu de acţiune şi ea transformă caracterul, stăpâneşte impulsurile, înăbuşă patimile, supune duşmănia şi înalţă afecţiunile. Această dragoste nu este îngustă, astfel încât să cuprindă doar pe „mine şi numai pe mine”, ci este largă cât lumea şi înaltă cât cerul. Ea este în armonie cu dragostea lucrătorilor îngereşti. Această dragoste, dacă este cultivată în suflet, îndulceşte întreaga viaţă şi emană o influenţă curăţitoare asupra tuturor celor din jur. Dacă o posedăm, noi nu putem fi decât fericiţi, indiferent dacă soarta ne zâmbeşte sau ne este potrivnică. Şi dacă noi iubim pe Dumnezeu cu toată inima, atunci noi trebuie să iubim şi pe copiii Săi. Această dragoste este Duhul lui Dumnezeu. Ea este podoaba cerului care dă adevărata nobleţe şi demnitate sufletului. (YI. 23 decembrie 1897).

Un suflet plin de dragostea lui Isus se va recunoaşte prin cuvinte, maniere, priviri, speranţă, curaj şi seninătate… Dragostea trezeşte o dorinţă pentru o viaţă mai bună; suflete gata să cadă de oboseală sunt întărite, acei care luptă împotriva ispitei vor fi susţinuţi şi mângâiaţi. Cuvintele, expresiile şi manierele aruncă razele strălucitoare ale luminii soarelui şi lasă în urma lor o cărare clară spre cer… Fiecare din noi are ocazii de a ajuta pe alţii. Noi producem necontenit, asupra tinerilor, impresii legate de noi. Expresia înfăţişării noastre constituie în sine o oglindă a vieţii din interior. Isus doreşte ca noi să ajungem ca El, plini de compătimire gingaşă, ducând la îndeplinire o slujire din dragoste, în datoriile mărunte ale vieţii…

Datoria noastră este de a trăi în atmosfera dragostei lui Hristos, să inspirăm adânc dragostea Sa şi să reflectăm căldura ei în jurul nostru. Oh, ce sferă de influenţă ne stă în faţă! Cu câtă grijă ar trebui să cultivăm grădina sufletului, astfel încât ea să poată produce numai flori curate, suave şi înmiresmate! Cuvintele de dragoste, gingăşie şi caritate sfinţesc influenţa asupra altora. (MS., pg. 24, 1887).