Botezul şi patimile lui Hristos

„Fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez și înviaţi în El și împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morţi.” Coloseni 2:21

Hristos S-a odihnit în mormânt în ziua Sabatului şi când fiinţele sfinte, atât din cer, cât şi de pe pământ erau active în dimineaţa primei zile din săptămână El S-a sculat din mormânt pentru a-Şi relua lucrarea Sa de a-i învăţa pe ucenici. Dar acest lucru nu sfinţeşte prima zi a săptămânii, făcând din ea un Sabat. Isus, înainte de moartea Sa, a stabilit un semn de aducere aminte a frângerii trupului Său şi a vărsării sângelui Său pentru păcatele lumii, prin rânduiala Sfintei Cine, spunând: „Pentru că oridecâteori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului până va veni El.” 1 Corinteni 11:26. Iar credinciosul pocăit, care parcurge treptele necesare în convertire, comemorează prin botezul său, moartea, îngroparea şi învierea lui Hristos. El se coboară în apă, tot astfel cum a făcut Hristos prin moartea şi îngroparea Sa şi este scos din apă în mod asemănător învierii Sale… pentru a trăi o viaţă nouă în Isus Hristos. ⁹⁰

Am văzut că ceata îngerilor a fost umplută de uimire la vederea suferinţelor şi a morţii Regelui Măririi. Dar … pentru ei nu era nici o minune că Prinţul vieţii şi Domnul Măririi avea să rupă legăturile morţii şi să iasă din închisoarea Sa, ca un biruitor triumfător. Prin urmare, dacă ar fi trebuit să fie sărbătorit vreunul din aceste evenimente, printr-o zi de odihnă, atunci răstignirea ar fi fost evenimentul cel mai potrivit. Dar eu am văzut că niciunul din aceste evenimente n-a fost hărăzit pentru schimbarea sau desfiinţarea Legii lui Dumnezeu, ci dimpotrivă ele sunt dovada cea mai puternică despre caracterul ei neschimbător. Sabatul a fost instituit în Paradis înainte de căderea în păcat, şi a fost respectat de Adam şi Eva şi de toate cetele îngereşti. Dumnezeu S-a repauzat în ziua a şaptea, a binecuvântat-o şi a sfinţit-o. Eu am văzut că Sabatul nu va fi desfiinţat niciodată, ci va fi respectat în toată eternitatea, de toţi sfinţii mântuiţi şi de întreaga ceată îngerească spre onoarea marelui Creator. ⁹¹