Cel mai minunat subiect pentru gândurile noastre

„Fie plăcute Lui gândurile mele despre El; căci eu mă voi bucura în Domnul.” (Psalmii 104:34 engl.).

De ce să nu vă păstraţi minţile fixate asupra marilor valori, de nepătruns, ale lui Hristos, ca să puteţi prezenta altora nestematele adevăruri? În Cuvântul lui Dumnezeu se află comori bogate ale adevărului, astfel că putem să petrecem întreaga noastră viaţă în cercetare şi totuşi, să aflăm că de abia am început să avem o vedere asupra preţioaselor lor resurse. Coborâţi adânc în inimă şi scoateţi la iveală comorile ascunse. Dar este imposibil să facem aceasta atât timp cât tolerăm un spirit agitat şi stupid, căutând în permanenţă după ceva care va satisface doar simţurile, după ceva amuzant sau care va produce un râs fără rost… Minţile care sunt ocupate cu cititul de cărţi neserioase, cu povestiri emoţionante sau cu căutarea de distracţii, nu rămân în Hristos şi nu se pot bucura de plinătatea dragostei Sale. Mintea care găseşte plăcere în gânduri neserioase şi în conversaţii uşuratice (neînsemnate), este atât de lipsită de bucuria lui Hristos, cât erau dealurile din Ghilboa lipsite de rouă sau de ploaie.

Experienţa voastră nu dovedeşte aceasta? Câtă bucurie a minţii aveţi la sfârşitul unei zile irosite în neseriozitate, în conversaţii uşoare şi glume? Vă puteţi retrage în odihna nopţii spunând: „Este bine, este bine cu sufletul meu?”… De câte ori, când veniţi în casa lui Dumnezeu, la o adunare solemnă, gândurile voastre nu se întorc la remarcile stupide pe care le-a făcut cineva, la acele povestiri fără rost sau la lucrurile acelea comice pe care le-aţi citit sau văzut. Şi gândul va veni într-un astfel de moment încât să eclipseze o rază luminoasă din slava lui Hristos, iar voi pierdeţi astfel beneficiul luminii trimise din cer, pe care ar trebui s-o primiţi…

Avem nevoie de a fi permanent umpluţi în minţile noastre cu Hristos şi de a fi goliţi de egoism şi păcat…; de îndată ce v-aţi golit minţile de vanitate şi frivolitate, golul va fi umplut cu ceea ce Dumnezeu aşteaptă să vă dea: Duhul Său cel Sfânt. Atunci din comoara bună a inimii veţi scoate lucruri bune, giuvaiere preţioase ale gândirii, iar alţii vor înţelege ce spuneţi… Gândurile şi afecţiunile vor fi în Hristos şi voi veţi reflecta asupra altora ceea ce a strălucit asupra voastră din Soarele Neprihănirii. (RH. 15 martie 1892).