Evanghelia pentru întreaga lume

„Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârșitul.” Matei 24:14

Răspunderea pentru înaintarea şi aducerea la îndeplinire a acestei însărcinări nu planează numai asupra predicatorilor cu binecuvântare. Orice suflet care a primit pe Hristos e chemat ca să lucreze pentru mântuirea semenilor săi. „Duhul şi Mireasa zic vino! Şi cine aude să zică: Vino!” Apocalipsa 22:17. Avertismentul de a da această invitaţie este adresat comunităţii întregi. Oricine a auzit invitaţia: „Vino” s-o lase să răsune peste munţi şi văi.

Este o greşeală fatală a presupune că lucrarea pentru salvarea de suflete ar depinde numai de predicatori. Credincioşii umili şi devotaţi asupra cărora Domnul viei a pus sarcina pentru suflete, trebuie îmbărbătaţi de acei asupra cărora Domnul a pus răspunderi mai mari. Conducătorii din comunitatea lui Dumnezeu trebuie să ştie că însărcinarea Mântuitorului este dată la toţi cei ce cred în numele Său. Dumnezeu va trimite pe mulţi în via Sa, care nu sunt deosebiţi prin punerea mâinilor pentru misiunea de predicator.

Sute, ba şi mii dintre cei ce au auzit solia mântuirii, stau încă fără de lucru în târg, deşi ar putea fi activi în vreo ramură oarecare a lucrării. Către aceştia, Hristos strigă: „Mergeţi şi voi în via Mea” Matei 20:6, 7.

Cum se face că acestei somaţii nu-i urmează decât puţine suflete? Este poate pentru că mulţi se scuză cu faptul că nu se află la amvon? Aceştia pot şti că afară de amvon trebuie făcută o mare lucrare de către mii de membri laici devotaţi Domnului.

Încă de mult timp aşteaptă Dumnezeu ca spiritul servirii să pună stăpânire asupra întregii comunităţi, astfel încât fiecare să lucreze pentru El, potrivit capacităţilor sale. Dacă membrii comunităţii lui Dumnezeu ar face lucrarea încredinţată lor în câmpurile lipsite, în ţara lor natală şi în afara ţării lor potrivit însărcinării biblice, atunci întreaga lume ar fi avertizată în curând, iar Domnul Hristos ar veni iarăşi pe acest pământ, cu putere şi slavă mare.” ¹⁰⁷