„Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău și lipiți-vă tare de bine!” (Romani 12:9)
Repetate des, obiceiurile devin caracter. Copiii care își îngăduie să vorbească obraznic unul cu altul și să fie nepoliticoși acasă își formează obiceiuri pe care le vor avea toată viața și care se vor dovedi foarte greu de învins. Ei nu arată că se tem de Dumnezeu. Nu manifestă un caracter rafinat; atitudinea lor devine aspră, fiind lipsită de amabilitate și de ceea ce constituie maniere elegante; toate acestea aruncă o lumină asupra educației din familie. În comportamentul pe care îl au copiii atunci când sunt plecați de acasă, străinii pot citi, ca într-o carte deschisă, istoria vieții de familie. Citesc acolo despre îndatoriri rămase neîndeplinite, despre absența chibzuinței, despre lipsa de uitare de sine, despre dispoziția spre ceartă, irascibilitate și nerăbdare; pe când cei ce demonstrează că au în fața ochilor temerea de Dumnezeu vor da mărturie, în caracterul și vorbirea lor, despre un cămin în care este cultivată iubirea, în care este pace, în care este cultivată răbdarea, în care se dă atenție regulilor mici ale vieții, fiecare fiind atent să își îndeplinească datoria de a-i face pe ceilalți fericiți. (…)
Vă pregătiți voi cu toții să deveniți membri ai familiei cerești? Căutați voi în viața de cămin să fiți pregătiți să deveniți membri ai familiei lui Dumnezeu? Dacă da, faceți din viața de familie o viață fericită prin sacrificiu de sine reciproc. Dacă doriți ca Isus să fie prezent în căminul vostru, atunci rostiți acasă numai cuvinte plăcute! Îngerii lui Dumnezeu nu vor rămâne într-un cămin în care este ceartă și luptă. Cultivați iubirea, pacea și politețea creștină, și atunci îngerii vor fi oaspeții voștri! (Youth’s Instructor, 14 aprilie 1886)
Dacă tinerii și copiii caută să fie buni și curtenitori acasă, atenția față de ceilalți va deveni atunci un obicei permanent. Politețea manifestată zilnic îi va face să fie întotdeauna politicoși. Căminul este locul în care trebuie să practice renunțarea de sine și considerația față de fiecare membru al familiei; așa este familia din ceruri și tot așa va fi și atunci când familiile împrăștiate din lumea aceasta vor fi reunite în căminul ceresc. (Loc. cit.)