Credința se ridică deasupra umbrelor.
La fel cum unii oameni se tem când văd norii pe cer, alții se îngrijorează în fața norilor care apar în mintea lor, ba chiar își pierd încrederea și uită imediat toate binecuvântările primite. Ce să facem atunci când ceasurile întunecate ale încercării vin asupra noastră?
„Când umbrele se aștern între sufletul vostru și Dumnezeu, când toate circumstanțele sunt potrivnice și întunecoase, când vrăjmașul este gata să distrugă loialitatea sufletului vostru față de Dumnezeu și față de adevăr și când greșeala pare atât de acceptabilă și atrăgătoare, atunci este timpul pentru rugăciune și pentru exercitarea credinței în Dumnezeu…. Prin cultivarea credinței, sufletul este făcut în stare să se ridice deasupra limitelor personale și să străpungă norii întunecați pe care vrăjmașul îi adună, umbrind calea sufletului ce se luptă pentru o cunună nepieritoare.” — Letter 30, 1896
Nu uitați că prezența unei umbre este dovada prezenței soarelui, de vreme ce necredința a produs umbra, credința ne poate duce imediat în deplina strălucire a Soarelui Neprihănirii. Iar dacă Dumnezeu vrea să ne pregătească pentru o lucrare mai înaltă și va permite ca norii întunecați să aducă și o furtună, El nu ne-a părăsit, ci Curcubeul făgăduinței va apărea după cum ne-a fost promis.
