„Ce este omul, ca să Te gândești la el? Și fiul omului, ca să-l bagi în seamă?” Psalmi 8:4
Cine suntem? Aceasta este una dintre cele mai importante întrebări, iar răspunsul corect proiectează scopul pentru care am fost creați. De ce un Dumnezeu atotputernic, omniprezent, căruia nimic nu îi este imposibil este interesat de o ființă limitată, păcătoasă, care nu Îi poate oferi nimic?
Pentru a putea desluși acest gând, să privim la motivația din spatele actului creator al lui Dumnezeu. Versetul din 1 Ioan 4:19 aduce lumină: „Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi.” Motivația a tot ceea ce face Dumnezeu este dragostea, fiecare manifestare a puterii creatoare este o expresie a iubirii infinite.
Întrebarea lui David este una justă. Într-adevăr omul a fost creat din țărână ca să își amintească că nu este nimic. Și nu, nu este o idee sumbră, ci frumusețea acestui act creator este explicată de relația omului cu Dumnezeu. Prin el însuși omul nu este nimic, nu are o valoare mai mare decât țărâna pe care o calcă în picioare, dar are cea mai mare valoare pentru că este făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și este candidat pentru cele mai mari realizări atunci când se odihnește în dragostea Lui Dumnezeu.
Cine ești tu? Cine sunt eu? Suntem ființe create care purtăm amprenta divină, încununați cu slavă și cinste, fii de Dumnezeu răscumpărați de sub osânda păcatului prin sângele Fiului Său. Nu nesocoti acestă valoare, ci proslăvește-L pe Dumnezeu pentru statutul oferit.
