„Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei; când El este la dreapta mea, nu mă clatin.” – Psalmii 16:8
În mijlocul nedumeririlor şi încurcăturilor ce vor apăsa asupra sufletului, numai Unul singur ne poate ajuta în toate dificultăţile noastre şi ne poate elibera de toate frământările şi îngrijorările noastre. Noi trebuie să aruncăm toate grijile noastre asupra Domnului Hristos, să reţinem şi să nu uităm că este prezent şi ne călăuzeşte spre o comuniune cu El. Noi trebuie să ne păstrăm mintea ocupată, gândind, meditând la Dumnezeu; în slăbiciunea noastră, El ne va fi tărie; în neştiinţa noastră, El ne va fi înţelepciune; în slăbiciunea noastră, El va fi puterea noastră trainică.
Putem fi siguri că nu este nevoie să mergem în ceruri pentru a aduce aici jos, la noi, pe Isus Hristos şi nici să coborâm în adânc pentru a-L aduce la suprafaţă, pentru că El este la dreapta noastră, iar ochii Lui veghează pururi asupra noastră. Noi ar trebui totdeauna să căutăm să înţelegem, să ne dăm seama că Domnul este foarte aproape de noi, pentru a ne fi sfătuitor şi călauzitor. Aceasta este singura cale prin care putem avea încredere în Dumnezeu.
Noi trebuie să educăm şi să instruim mintea noastră, astfel încât să avem o credinţă inteligentă şi o prietenie plină de înţelegere cu Isus. Dacă noi nu hrănim o continuă prietenie între Dumnezeu şi sufletele noastre, ne vom despărţi de El şi vom umbla departe de El. Ne vom face atunci prieteni dintre cei din jurul nostru şi ne vom pune încrederea în ceea ce este omenesc şi atunci afecţiunea, sentimentele, iubirea noastră se vor îndepărta de adevăratul obiect al închinării şi adorării noastre. Nu trebuie să îngăduim răcelii să „înghețe” iubirea noastră faţă de Răscumpărătorul nostru. Dacă avem comuniune cu El, atunci trebuie să avem totdeauna pe Domnul înaintea noastră şi să-L tratăm ca pe un Prieten onorat, dându-l primul loc în sentimentele şi iubirea noastră. Noi trebuie să vorbim despre farmecul Său neegalat, să cultivăm mereu dorinţa de a avea o mai bună cunoaştere a Domnului Isus Hristos. Atunci Duhul Său va avea o putere ce va controla viaţa şi caracterul nostru… Dacă a fost cândva un timp când oamenii să aibă nevoie de prezenţa Domnului Hristos la dreapta lor, atunci timpul acela este acum… Avem continuu nevoie de Căpitanul mântuirii noastre, ca El să fie continuu lângă noi. (YI/19 iulie 1894).