„Și El mi-a zis: „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine.” (2 Corinteni 12:9)
Dacă te-ai predat lui Dumnezeu, ca să faci lucrarea Lui, nu trebuie să te îngrijorezi de ziua de mâine. Acela al cărui slujitor ești cunoaște sfârșitul de la început. Întâmplările zilei de mâine, care sunt ascunse de ochii tăi, sunt descoperite ochilor Aceluia care este atotputernic.
Dacă luăm noi conducerea lucrurilor pe care trebuie să le facem și ne bizuim pe priceperea noastră ca să izbutim, ne luăm o sarcină pe care Domnul nu ne-a dat-o și încercăm s-o purtăm fără ajutorul Său. Noi luăm asupra noastră o responsabilitate care Îi aparține lui Dumnezeu, așezându-ne în felul acesta în locul Său. Și atunci avem dreptate să ne îngrijorăm și să ne așteptăm la pericole și pierderi, fiindcă vor veni cu siguranță asupra noastră. Dar, dacă credem într-adevăr că Dumnezeu ne iubește și vrea să ne facă bine, vom înceta să ne mai frământăm în ce privește viitorul. Ne vom încrede în Dumnezeu așa cum se încrede un copil într-un părinte iubitor. Atunci frământările și chinurile noastre vor dispărea, pentru că voința noastră este înghițită de voința lui Dumnezeu.
Hristos nu ne-a promis că ne va ajuta să purtăm azi poverile de mâine. El a zis: „Harul Meu îți este de ajuns.” Dar, ca și mana dată în pustiu, harul Său este dăruit zilnic pentru nevoile acelei zile. Ca și oștile lui Israel în peregrinajul vieții lor, și noi putem să găsim, dimineață de dimineață, pâinea din ceruri necesară zilei aceleia.
Numai o zi este a noastră, și în timpul acestei zile trebuie să trăim pentru Dumnezeu. Pentru această singură zi, trebuie să lăsăm în mâinile lui Isus, într-o slujire solemnă, toate intențiile și planurile noastre, aruncând asupra Lui toate îngrijorările noastre, pentru că El însuși îngrijește de noi. „«Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi», zice Domnul, «gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde»” (Ieremia 29:11.) (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pp. 100–101)