Mântuitorul oamenilor

„Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pace, a căzut peste El și prin rănile Lui suntem tămăduiţi.” Isaia 53:5

Sângele lui Hristos este antidotul veşnic pentru păcat. ¹

Moartea lui Hristos pe cruce a fost un act de supunere voioasă, altfel, în aceasta n-ar fi existat nici un merit; pentru că dreptatea n-ar f i pedepsit în locul păcătosului, o fiinţă inocentă care ar fi fost gata să poarte pedeapsa. ²

Isus… a devenit un „om al durerilor” pentru ca noi să putem fi făcuţi părtaşi ai bucuriei veşnice. Dumnezeu a îngăduit Fiului Său iubit, plin de har şi adevăr, să vină dintr-o lume de o măreţie de nedescris, într-o lume murdărită şi ruinată de păcat, întunecată de umbra morţii şi de blestem. El I-a îngăduit să părăsească sânul iubirii Sale, adoraţia îngerilor pentru a suferi ruşine… şi moarte. ³

Priviţi crucea şi jerfa înălţată pe ea… pe Hristos care a purtat păcatele noastre în propriul Său trup. Acea suferinţă, acea agonie este preţul mântuirii voastre. ⁴

Paharul amar, nouă ne-a fost pregătit ca să-l bem. Păcatele noastre erau amestecate în el. Dar scumpul nostru Mântuitor a luat paharul de la buzele noastre şi l-a băut El Însuşi şi în locul acestuia ne-a dat paharul… mântuirii. ⁵

Noi nu putem măsura cât de mult mai adânci ar fi chinurile noastre, cât de mult mai mari durerile noastre, dacă Isus, nu ne-ar fi înconjurat cu braţul Său omenesc de simpatie şi dragoste şi nu ne-ar fi ridicat. Putem să ne bucurăm în speranţă… Prin meritele Lui (ale Apărătorului nostru) avem iertare şi pace. El a murit ca să poată spăla păcatele noastre, ca să ne poată îmbrăca cu dreptatea Lui şi să ne facă potriviţi pentru societatea din cer, unde să putem locui în lumină. ⁶