O iertare personală

„Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea ta. După îndurarea Ta cea mare, șterge fărădelegile mele.” Psalmii 51:1

Să ne amintim că toţi facem greşeli; chiar bărbaţii şi femeile care au avut ani de experinţă, greşesc adesea; dar Dumnezeu nu-i leapădă datorită greşelilor lor; fiecărui fiu şi fiice a lui Adam, care greşeşte, El îi dă privilegiul unei alte încercări. ²³

Isus doreşte să venim la El, chiar aşa cum suntem, păcătoşi, neajutoraţi, dependenţi. Putem veni cu toată slăbiciunea, nebunia, păcătoşenia noastră şi să cădem la picioarele Lui în căinţă. E slava Sa să ne înconjoare cu braţele iubirii Sale, să ne lege rănile noastre, să ne curăţescă de orice murdărie.

Aici greşesc mii de oameni; ei nu cred că Isus îi iartă personal, individual. Ei nu-L cred pe Dumnezeu pe cuvânt. Este privilegiul tuturor acelora care se supun condiţiilor, de a şti că iertarea este fără plată şi se referă la orice păcat. Îndepărtaţi suspiciunea că făgăduinţele lui Dumnezeu n-au semnificaţie pentru voi. Ele sunt pentru orice păcătos pocăit. Puterea şi harul au fost asigurate prin Hristos, de a fi aduse de către solii îngereşti fiecărui suflet care crede. Nimeni nu e atât de păcătos încât să nu poată găsi putere, curăţie şi neprihănire în Isus, care a murit pentru el. El aşteaptă să-i dezbrace de hainele lor pătate şi murdărite cu păcat şi să-i îmbrace cu hainele albe ale neprihănirii; El le oferă viaţa şi nu moartea…

Puteţi crede că atunci când păcătosul amărât tânjeşte să se reîntoarcă să-şi lepede păcatele, Dumnezeu îl opreşte cu asprime de a veni la picioarele Sale, în căinţă? Îndepărtaţi astfel de gânduri. Nimic nu poate răni mai mult sufletul vostru, decât a nutri o astfel de idee despre Tatăl nostru ceresc… Veniţi cu toată inima voastră la Hristos şi puteţi cere binecuvântarea Lui. ²⁴

El, care prin propria Sa ispăşire a asigurat omului un depozit de putere morală, nu va ezita să folosească toată această putere spre binele lor. ²⁵