Să cunoaștem, să căutăm să cunoaștem pe Domnul! Căci El Se ivește ca zorile dimineții. (Osea 6:3)
Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Nu trebuie permis ca tot ce am făcut până acum să reprezinte finalul lucrării noastre. Conducătorul mântuirii noastre spune: „Înaintați! Vine noaptea, când nimeni nu mai poate lucra!” Noi trebuie să creștem mereu în eficiență. Viața noastră trebuie să fie întotdeauna sub puterea lui Hristos.
Rugăciunea este un mijloc rânduit de Cer pentru a atinge succesul. Apelurile, cererile, rugămințile dintre om și om mișcă ființele umane și face parte din modul de gestionare a problemelor națiunilor. Dar rugăciunea mișcă cerul. Numai puterea care vine ca răspuns la rugăciune îi va face pe oameni înțelepți în înțelepciunea cerului și îi va face în stare să acționeze în unire cu Duhul, legați fiind prin legăturile păcii. Rugăciunea, credința, încrederea în Dumnezeu aduc o putere divină care așază calculele umane la valoarea lor reală, și anume nicio valoare.
În toate timpurile, Dumnezeu le-a dat ființelor umane descoperiri divine, pentru ca astfel El să-Și poată aduce la îndeplinire planul, acela de a desfășura învățătura harului în mod progresiv în mințile omenești. Modul Său de a răspândi adevărul este ilustrat prin cuvintele: „El se ivește ca zorile dimineții.” Acela care se așază acolo unde Dumnezeu îl poate lumina înaintează de la obscuritatea parțială a zorilor la deplina strălucire de la amiază. (…) După cum soarele merge înainte în îndeplinirea misiunii lui de milă și iubire, după cum razele aurii ale zilei inundă bolta cerului și dă frumusețe pădurilor și munților, trezind lumea prin împrăștierea întunericului nopții, tot astfel urmașii lui Hristos trebuie să meargă înainte, în misiunea iubirii ce o au. (Australian Conference Union Record, 1 noiembrie 1904)
Este de datoria fiecărui tânăr să se așeze în mod hotărât și fără rezerve de partea lui Hristos, ca să poată crește până la statura plinătății lui Isus Hristos. El va fi apoi scris ca om în cartea lui Dumnezeu și va fi om nu numai după aprecierea oamenilor, ci și înaintea lui Dumnezeu. (Youth’s Instructor, 26 aprilie 1894)