„Astfel credinţa vine în urma auzirii, dar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos” Romani 10:17
Adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu corespund marii necesităţi practice a omului, convertirea sufletului prin credinţă. Aceste principii nobile nu trebuie socotite prea curate şi sfinte pentru a fi trăite în viaţa de fiecare zi. Ele sunt adevăruri care ajung până la cer şi ating veşnicia, totuşi influenţa lor vitală trebuie împletită în experienţa omenească. Ele trebuie să pătrundă în toate lucrurile mici din viaţă. ¹⁰³
Ce departe suntem de a reprezenta caracterul lui Hristos. Dar trebuie să ne însuşim meritele Lui printr-o credinţă vie şi să-L considerăm ca Mântuitor al nostru. El a murit pe Calvar pentru a ne mântui. Fiecare ar trebui să facă aceasta ca pe o lucrare personală între Dumnezeu şi propriul său suflet, ca şi când numai el singur ar fi în această lume. Când practicăm o credinţă personală, inimile noastre nu vor fi la fel de reci ca gheaţa; vom fi în stare să înţelegem semnificaţia cuvintelor psalmistului, care zice: „Ferice de cel cu fărădelegea iertată” Psalmii 32:1. ¹⁰⁴
Dumnezeu ne invită să ne convingem de realitatea Cuvântului Său, de adevărul făgăduinţelor Sale. El ne roagă: „Gustaţi şi vedeţi ce bun e Domnul.” Psalmii 34:8. El zice: „Cereţi şi veţi căpăta” Ioan 16:24. Făgăduintele Lui vor fi împlinite. Totdeauna s-au împlinit. Totdeauna se împlinesc.” ¹⁰⁵
Mântuitorul nostru vrea ca noi să păstrăm o legătură strânsă cu El, pentru ca El să ne poată face fericiţi. Când Hristos lasă binecuvântările Sale asupra noastră, noi ar trebui să înălţăm mulţumiri şi laude scumpului Său nume. Dar tu zici: „Dacă aş şti numai că El e Mântuitorul meu! Bine, ce dovadă vrei? Doreşti un sentiment sau o emoţie deosebită care să-ţi dovedească că Hristos este al tău? E aceasta mai demnă de încredere decât credinţa curată în făgăduinţele lui Dumnezeu? N-ar f i mai bine să iei făgăduinţele binecuvântate ale lui Dumnezeu şi să ţi le aplici ţie, lăsând întreaga ta povară pe ele? Aceasta e credinţa. ¹⁰⁶