Darul nespus de mare al lui Dumnezeu

„Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare!” (2 Corinteni 9:15).

Cei care primesc pe Hristos prin credinţă vor fi priviţi de cer, ca pietre preţioase pentru care Negustorul a plătit un preţ nemărginit şi acei dintre oameni, care au găsit pe Hristos vor realiza că au găsit o comoară cerească. Ei se vor grăbi să vândă tot ce au pentru a cumpăra ţarina care conţine această comoară. Pe măsură ce ei contemplă dragostea lui Dumnezeu, pe măsură ce planul de mântuire se deschide vederii lor, pe măsură ce taina caracterului lui Hristos le devine mai clară şi văd jertfa pe care El a făcut-o pentru ei, ei nu vor considera nimic prea scump la care să renunţe de dragul Lui. Cu cât meditează mai mult la minunata dragoste a lui Dumnezeu, cu atât mai mult îşi dau seama de profunzimea ei şi strălucirea slavei lui Dumnezeu devine prea glorioasă pentru o vedere muritoare. Domnul Dumnezeul Cerului a adunat toate bogăţiile universului şi le-a pregătit pentru a cumpăra mărgăritarul omenirii pierdute. Tatăl Şi-a dat toate resursele divine în mâinile lui Hristos pentru ca cele mai bogate binecuvântări ale cerului să poată fi revărsate peste o rasă decăzută. Dumnezeu nu putea dovedi o dragoste mai mare decât aceea pe care a dovedit-o, dându-Şi prea-iubitul Fiu acestei lumi. Acest dar a fost oferit omului pentru a-l convinge că Dumnezeu nu a lăsat nimic nefăcut din ce ar fi putut să facă, nimic n-a rămas în rezervă, ci tot cerul a fost turnat într-un singur mare dar. Fericirea prezentă şi veşnică a omului constă în a primi dragostea lui Dumnezeu şi a păzi poruncile Sale.

Hristos este Răscumpărătorul nostru. El este Cuvântul care a devenit carne şi a locuit printre noi. El este izvorul în care putem fi spălaţi şi curăţiţi de orice necurăţie. El este jertfa scumpă pentru împăcarea omului. Universul ceresc, lumile necăzute şi lumea căzută în confederaţia răului nu pot spune că Dumnezeu putea face mai mult pentru mântuirea omului decât a făcut. Darul său nu poate fi niciodată întrecut. El nu poate arăta niciodată o dragoste mai adâncă. Calvarul reprezintă culmea lucrării Sale… Domnul vrea ca urmaşii Săi să fie transformați prin cunoaşterea caracterului Său patern. (YI 17 octombrie 1895).