Podul construit de dragoste

„Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi, a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.” (1 Ioan 4:10).

Dragostea lui Dumnezeu pentru lume nu s-a manifestat prin faptul că Şi-a trimis Fiul, ci prin faptul ca a iubit lumea şi a trimis Fiul în lume, pentru ca divinitatea îmbrăcată în umanitate să poată ajunge până la umanitate, în timp ce divinitatea îşi păstrează divinitatea. Deşi păcatul a produs o prăpastie între om şi Dumnezeul său, o bunăvoinţă divină a asigurat un plan pentru a construi un pod peste prăpastie. Şi ce material a folosit? O parte din El însuşi. Strălucirea slavei Tatălui a venit într-o lume pârjolită şi stricată de blestem iar propriul Său caracter divin şi propriul Său corp divin a construit podul peste prăpastie… Ferestrele cerului au fost deschise şi râuri de bunătate cerească au venit în valuri tămăduitoare în lumea noastră întunecată.

Dacă Dumnezeu ne-ar fi dat mai puţin nu mai puteam fi mântuiţi. Dar El a dat un aşa belşug lumii noastre încât nu se poate spune că near fi putut iubi mai mult. Cât de nebunesc este atunci punctul de vedere conform căruia va mai fi o a doua probă, după ce s-a încheiat prima. Dumnezeu şi-a epuizat bunătatea turnând tot cerul către om într-un mare dar. Numai prin înţelegerea valorii acestei oferte putem înţelege infinitul. O, lărgimea, înălţimea şi adâncimea dragostei lui Dumnezeu! Care din fiinţele mărginite o poate înţelege?…

Dumnezeu pretinde toată afecţiunea omului, toată inima, tot sufletul, toată mintea, toată puterea. El are pretenţii la tot ce este în om pentru că şi-a golit toată comoara cerului dându-ne deodată tot ce a avut, nepăstrând nimic din ceea ce cerul a putut da…

Când am început să scriu acest subiect, am mers şi am tot mers înainte, încercând să pătrund dincolo de marginea exterioară, dar nu am reuşit. Când vom ajunge în locaşurile de sus, Isus Însuşi va conduce pe cei îmbrăcaţi în haine albe, albite în sângele Mielului, la Tatăl.

„Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel ce şade pe scaunul de domnie. îşi va întinde peste ei cortul. (Apocalipsa 7:15).” (Letter 36a, 1890).