„Domnul este lângă toți cei ce-L cheamă, lângă toți cei ce-L cheamă cu toată inima.” – Psalmii 145:18
Dumnezeu este bucuros atunci când păstrăm forţele noastre îndreptate spre Soarele Neprihănirii… Când suntem în necaz şi apăsaţi de îngrijorări, Domnul este aproape şi ne îndeamnă să aruncăm toate îngrijorările noastre asupra Lui, pentru că El Se îngrijeşte de noi… El este alături de toţi copiii Săi în întristările lor. În timp de primejdii, El este refugiul lor. În necazuri, El le oferă bucurie şi consolare. Să întoarcem oare spatele Răscumpărătorului nostru, izvorul apei vieţii, pentru a ne modela pe noi, care suntem ca nişte vase crăpate care nu pot ține apă? Când primejdia se apropie, să căutăm oare ajutor la aceia care sunt la fel de slabi ca şi noi sau să fugim la El, care este destul de puternic pentru a ne mântui? Braţele Sale sunt larg deschise şi El ne adresează invitaţia plină de har: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.” – Matei 11,28.
Nu manifestarea marii şi temutei Sale maiestăţi şi a puterii Sale neegalate este aceea care ne va lăsa fără scuze, dacă refuzăm să- L iubim şi să-L ascultăm. Ci iubirea, compasiunea, răbdarea, îndelunga răbdare pe care le dă pe faţă şi care vor da mărturie împotriva acelora care nu-l aduc – în viaţa lor – o slujire liber consimţită. Aceia care se întorc la Dumnezeu cu toată inima, sufletul şi mintea lor vor găsi în El o siguranţă paşnică…
El ştie exact ceea ce avem nevoie, exact ceea ce putem duce şi ne va da harul de a îndura fiecare încercare pe care o aduce asupra noastră. Rugăciunea mea permanentă este pentru o mai mare apropiere de Dumnezeu. (Ms/20/1892).
S-au luat măsuri pentru a face faţă nevoilor naturii noastre spirituale şi morale… Lumina şi nemurirea sunt aduse la lumină prin Isus Hristos. Isus a spus că a pus înaintea noastră o uşa deschisă, pe care nimeni n-o poate închide. Uşa deschisă este înaintea noastră şi, prin harul lui Hristos, razele milostive ale luminii se revarsă prin porţile întredeschise. (YI/14 dec. 1893).