„De aceea, eu iubesc poruncile Tale mai mult decât aurul, da mai mult decât aurul curat.” – Psalmii 119:127
În aceste zile primejdioase, vom da noi oare pe față mai puţină devoţiune față de adevărul lui Dumnezeu şi mai puțin ataşament plin de însuflețire față de Legea Sa decât în anii de mai înainte? Noi trăim chiar acele stări de lucruri pe care le-a arătat Domnul Hristos că vor fi înainte de revenirea Sa cu putere şi slavă. Nelegiuirea ce predomină tinde să paralizeze şi chiar să nimicească adevărata credinţă şi evlavie. Dar acesta este chiar timpul când aurul integrităţii creştine va străluci cu putere, în contrast cu zgura ipocriziei şi a corupţiei. Acum este timpul pentru ca aleşii lui Hristos să-şi manifeste devoţiunea, consacrarea în slujba Sa – timpul ca toţi urmaşii Săi să dea cea mai nobilă mărturie pentru Stăpânul lor, stând neclintiți împotriva curentului răului ce predomină.
Văzând rezultatele care au urmat nesocotirii Legii lui Dumnezeu – necinstea, hoţia, destrăbălarea, beţia şi crima – noi suntem pregătiţi să spunem împreună cu psalmistul: ,,Eu iubesc poruncile Tale mai mult decât aurul, da, mai mult decât aurul curat”, căci ,,pentru cine le păzeşte, răsplata este mare.” (Ps. 119,127; 19,11). Când Legea divină este dată la o parte, rezultatul va fi cea mai mare nenorocire atât pentru familii, cât şi pentru societate. Singura noastră nădejde pentru lucruri mai bune este aceea de a fi găsiţi într-o credincioasă aderare la principiile lui lehova. Cândva, Franţa necredincioasă a încercat să experimenteze lepădarea autorităţii lui Dumnezeu. Ce scene de teroare au urmat! Oamenii au aruncat la o parte Legea divină ca fiind un jug al robiei şi, în libertatea lor plină de îngâmfare, s-au aşezat sub conducerea celui mai teribil tiran. Anarhia şi vărsarea de sânge au domnit în acele zile teribile. S-a demonstrat atunci lumii că cea mai sigură cale de a submina temeliile ordinii şi guvernării este aceea de a nesocoti Legea lui Dumnezeu.
În locul simţământului că acum suntem cât de cât, chiar şi în mică măsură, scuzaţi pentru o continuă călcare a Legii, trebuie să ne dăm seama, ca niciodată până acum, de dreptatea cerinţelor lui Dumnezeu în ce ne priveşte, cum şi de caracterul sacru al Legii Sale, deoarece Hristos a trebuit să moară pentru a menține autoritatea ei. Nu peste mult timp, cel ascultător va vedea rezultatul binecuvântat al păzirii poruncilor lui Dumnezeu. (ST/15 dec. 1881).