„Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Proorocii am venit nu să stric, ci să împlinesc.” – Matei 5:17
Dumnezeu a ales pe poporul israel ca depozitar al comorii preţioase a adevărului pentru toate naţiunile şi i-a dat Legea Sa ca un standard al caracterului pe care acesta urma să-l dezvolte înaintea lumii, înaintea îngerilor şi înaintea lumilor necăzute… Prin neascultare şi necredincioşie, națiunea aleasă a lui Dumnezeu a dezvoltat un caracter cu totul opus celui pe care Dumnezeu a intenționat să-l aibă prin ascultare de Legea Sa. Ei au aşezat propria lor amprentă şi emblemă asupra adevărului, îndepărtând de pe ea emblema lui Dumnezeu… Legea lui Dumnezeu a fost îngropată sub o mulțime de forme exterioare lipsite de importanţă, ca de exemplu desele spălări rituale înainte de a mânca şi spălarea oalelor şi a cupelor. Zecimea era dată cu rigurozitate chiar şi din ierburile din grădină. Acelora care îndeplineau atât de multe din aceste lucruri de mică importanţă Domnul Hristos le-a spus: „… pe acestea trebuie să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute.” (Mat. 23,23).
În mijlocul tuturor acestor voci confuze, era nevoie de un Învăţător venit direct din Universul cerului, pentru a vorbi cu buze inspirate inimilor omeneşti şi pentru a vesti adevărurile cercetătoare atât de importante pentru fiecare…
Ca un Învățător trimis de Dumnezeu, lucrarea Domnului Hristos a fost aceea de a explica adevărata semnificație a legilor guvernării lui Dumnezeu… Reaşezând adevărul în rama propriei Legi a lui Dumnezeu, El a făcut-o să apară în strălucirea ei originală, cerească… El a aşezat preceptele divine alături de adevărul cel veşnic şi necorupt, plin de demnitatea regală a cerului, purtând aprobarea lui Dumnezeu, Izvorul a tot adevărul…
Domnul Hristos a venit nu numai să reabiliteze Legea înaintea locuitorilor acestei lumi, ci prin viața Sa să stabilească pentru totdeauna neschimbabilitatea Legii lui Dumnezeu … El (Dumnezeu) n-a lăsat pe nimeni să plece dintre cei care şi-au încredinţat sufletul grijii Sale. lubindu-i, datorită iubirii lor faţă de Isus, El i-a iubit până la capăt. (Ms./125/1901).