„Iată de ce zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, din care își trage numele orice familie, în ceruri și pe pământ.” Efeseni 3:14
Principiul dragostei lui Dumnezeu determină renunţarea la egoism. Numindu-L pe Dumnezeu Tatăl nostru, noi recunoaştem ca fraţi ai noştri pe toţi copiii Săi. Noi toţi suntem o parte din marea ţesătură a omenirii, toţi membrii ai unei singure familii. ¹³²
Nici o deosebire de naţionalitate, rasă sau castă, nu e recunoscută de Dumnezeu. El este Făcătorul întregii omeniri. Toţi oamenii sunt o singură familie, prin creaţiune, şi toţi sunt una prin mântuire. Hristos a venit pentru a dărâma orice zid de despărţire, pentru a desfiinţa orice încăpere din curtea templului, pentru ca orice suflet să poată avea acces liber la Dumnezeu. ¹³³
El a venit ca să arate că darul milei şi al dragostei Lui este tot atât de neîngrădit ca şi aerul, lumina sau ploile torenţiale care ne împrospătează pământul. ¹³⁴
Dragostea Lui e atât de întinsă, atât de adâncă, atât de deplină încât pătrunde oriunde. Aceasta îi scoate de sub influenţa lui Satana pe toţi acei care au fost dezamăgiţi prin înşelăciunile lui şi-i aşează în apropierea tronului lui Dumnezeu, tron care e înconjurat de curcubeul făgăduinţei. ¹³⁵
Dumnezeu este Tatăl şi Conducătorul. Principiile care domnesc în cer, trebuie să domnească şi pe pământ, aceeaşi dragoste care animă îngerii, aceeaşi puritate şi sfinţenie care domneşte în cer trebuie, atât cât e posibil, să fie reprodusă şi pe pământ. ¹³⁶
Dacă voi Îl numiţi pe Dumnezeu Tatăl vostru, recunoaşteţi că sunteţi copiii Lui, acceptând să fiţi călăuziţi de înţelepciunea Lui şi să ascultaţi în toate lucrurile, ştiind că dragostea Lui e neschimbătoare. Veţi accepta planul Lui pentru viaţa voastră ca şi copii ai lui Dumnezeu, veţi apăra onoarea Lui, caracterul Lui, familia Lui, lucrarea Lui ca şi pe lucrurile de cel mai mare interes pentru voi. Va fi bucuria voastră de a recunoaşte şi a onora legătura voastră cu Tatăl şi cu orice membru al familiei Sale. Vă veţi bucura să faceţi orice lucru, oricât de umilitor, dacă acesta va duce la proslăvirea Sa sau la prosperitatea semenilor voştri. ¹³⁷