Lucrarea neobişnuită a lui Dumnezeu

„Căci Domnul se va scula ca la muntele Peraţim și se va mânia ca în valea Gabaonului, ca să-și facă lucrarea lui ciudată și să-Şi împlinească lucrul, lucrul Lui nemaiauzit!” Isaia 28:12

Cu o exactitate care nu poate greşi, Cel nemărginit ţine încă cont de toate popoarele. Cât timp mai există încă milostivirea Sa care cheamă la pocăinţă, acest cont rămâne încă deschis, dar când cifrele ajung la o anumită sumă fixată de Dumnezeu, se începe administrarea mâniei Sale. Contul se încheie, iar îngăduinţa dumnezeiască încetează. Atunci nu se mai face nici un apel la milostivirea Sa pentru ei.

Profetul privind peste veacurile care aveau să urmeze, vede acest timp prezentându-i-se în viziune. Popoarelor din această generaţie li s-au dat dovezi despre o milostivire neîntrecută. Dar mânia, lăcomia şi idolatria crescândă, defăimarea de Dumnezeu şi cea mai josnică nerecunoştinţă, stau scrise în dreptul numelor lor. Ele aproape şi-au încheiat contul lor cu Dumnezeu.

Criza finală se apropie repede. Creşterea rapidă a cifrelor ne arată că timpul judecăţilor lui Dumnezeu aproape a sosit! ⁸⁵

Pentru bunul şi milostivul nostru Dumnezeu, lucrarea de pedepsire este o lucrare „străină” de firea Sa. „Viu sunt, zice Domnul, Eu nu am plăcere de moartea, celui nelegiuit” Ezechiel 33:11.

Dar El „nimica nu lasă nepedepsit.” „Domnul este încet la mânie, dar nici pe cel nelegiuit nu-l lasă nepedepsit” Exodul 34:6, 7; Naum 1:3. Prin fapte teribile săvârşite pe drept, va face să reintre în drepturile ei autoritatea Legii Sale călcată în picioare. Asprimea răsplătirii care aşteaptă pe cei ce calcă Legea poate fi înţeleasă din neplăcerea pe care o are El, de a executa judecata. Dar poporul, faţă de care El a dovedit atâta îndelungă răbdare şi pe care nu-l va lovi până ce n-a umplut măsura fărădelegii în conturile ţinute de Dumnezeu, va bea în cele din urmă cupa mâniei neamestecată cu har. ⁸⁶

După ce Dumnezeu a făcut tot ce se putea face pentru mântuirea oamenilor, dacă ei dovedesc încă prin vieţile lor că dispreţuiesc harul oferit, moartea va fi partea lor, şi aceasta va fi o moarte groaznică pentru că ei vor simţi agonia pe care Hristos a simţit-o pe cruce. Atunci îşi vor da ei seama că au pierdut viaţa veşnică şi moştenirea nemuritoare. ⁸⁷