Neclintiţi în vremea de criză

„Fiindcă am primit dar o împărăţie care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţumitori și să aducem astfel lui Dumnezeu, o închinare plăcută, cu evlavie și cu frică.” Evrei 12:28

Acei care-L primesc pe Hristos şi la cea dintâi mărturisire zic: „Eu sunt salvat, sunt în pericol de a se încrede în ei înşişi. Ei au pierdut din vedere propriile lor slăbiciuni şi nevoia lor continuă de puterea divină. Ei nu sunt pregătiţi pentru amăgirile lui Satan… Singura noastră siguranţă constă într-o continuă lepădare a eului şi dependenţă de Hristos. ⁷⁶

Cel mai mare pericol al omului constă în amăgirea de sine, tolerarea mulţumirii de sine, despărţindu-se astfel de Dumnezeu, izvorul puterii lui. ⁷⁷

Domnul vine foarte curând, iar noi suntem în faţa scenelor prăpădului. ⁷⁸

Nu trebuie să spunem: „Primejdiile zilelor din urmă în curând vor veni peste noi”. Ele au şi venit. Avem nevoie acum de sabia Domnului, pentru a pătrunde chiar până în măduva şi sufletul poftelor pământeşti, a dorinţelor şi pasiunilor.

Minţi care au fost înclinate spre cugete uşuratice au nevoie de schimbare… Gândurile trebuie concentrate asupra lui Dumnezeu. Acum este timpul să se depună un efort serios pentru a birui înclinaţiile f ireşti ale inimii de carne. ⁷⁹

Când se apropie furtuna, mulţi dintre credincioşii soliei îngerului al treilea, care n-au fost sfinţiţi prin trăirea adevărului, vor părăsi credinţa şi vor trece în rândurile opoziţiei. Unindu-se cu lumea şi împărtăşindu-se din spiritul ei, aceştia ajung să vadă lucrurile cam în aceeaşi lumină, iar când vine încercarea ei sunt pregătiţi să aleagă partea uşoară şi populară. Bărbaţi de talent şi cu o conduită plăcută, care altă dată se bucurau în credinţa adevărului, întrebuinţează acum puterile lor ca să amăgească pe alţii şi să-i ducă în rătăcire. Ei ajung cei mai înverşunaţi duşmani ai fraţilor lor de altădată. ⁸⁰

Trăim în vremuri zbuciumate, vremuri când orice lucru ce poate fi clătinat va fi clătinat. Domnul nu va ierta pe acei care cunosc adevărul, dacă în vorbe şi fapte nu ascultă de poruncile Sale. ⁸¹