Și Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. (loan 1:14)
Forța națiunilor și a indivizilor nu se află în ocaziile și în condițiile favorabile ce par să-i facă invincibili; puterea lor nu constă în măreția lor trufașă. Ceea ce poate să-i facă mari sau puternici este numai puterea lui Dumnezeu. Ei înșiși, prin atitudinea lor fată de planul Său, își hotărăsc propriul destin.
Istoriile umane prezintă realizările omului, biruințele lui în lupte, reușita lui în atingerea succesului lumesc. Istoria lui Dumnezeu îl descrie pe om așa cum îl vede Cerul. În rapoartele divine, tot meritul său constă în ascultarea lui de cerințele lui Dumnezeu. (…)
Veacurile își au misiunea lor. Fiecare moment își are lucrarea lui. Fiecare trece în veșnicie cu povara lui. (…) Dumnezeu Se ocupă încă de împărățiile pământului. El este în marile orașe. Ochii Săi privesc, pleoapele Sale pun la încercare lucrările fiilor oamenilor. Noi nu trebuie să spunem: „Dumnezeu a fost”, ci „Dumnezeu este”. El vede chiar și căderea unei vrăbii, frunza ce se desprinde din pom, dar și pe regele care este detronat. Toate sunt sub controlul Celui Infinit. Totul se schimbă. Orașele și națiunile sunt măsurate de firul cu plumb din mâna lui Dumnezeu. El niciodată nu face vreo greșeală. El socotește corect. Tot ceea ce este pământesc este nesigur, dar adevărul rămâne veșnic.
În ochii lumii, aceia care Îi slujesc lui Dumnezeu pot părea slabi. La prima vedere, sunt acoperiți de valuri, dar, odată cu valul următor, sunt văzuți ridicându-se mai aproape de cer. „Eu le dau viață veșnică”, spune Domnul, „și nimeni nu-i va smulge din mâna Mea.” Deși regii pot fi detronați și națiuni pot fi înlăturate, sufletul care prin credință se leagă de planul lui Dumnezeu va rămâne veșnic. (Youth’s Instructor, 29 septembrie 1903)
Ațintiți-vă privirea la Isus și, privind la El, veți ajunge să vă însușiți chipul Său. (Australian Union Conference Record, 1 noiembrie 1904)