Moise a zis: „Arată-mi slava Ta.” (Exodul 33:18)
Este privilegiul nostru acela de a ajunge sus și tot mai sus, la o descoperire tot mai clară a caracterului lui Dumnezeu. Când Moise s-a rugat: „Arată-mi slava Ta“, Domnul nu l-a mustrat, ci i-a împlinit rugămintea.
Păcatul este acela care ne întunecă mintea și ne tocește simțurile. Îndată ce păcatul este înlăturat din inima noastră, lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu, care strălucește pe fața Domnului Isus Hristos, luminând Cuvântul Său, și care se reflectă de pe fața naturii, va rosti mai mult și deplin că El este „plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și credincioșie” (Exodul 34:6).
În lumina Lui vom vedea lumina, până când mintea, inima și sufletul sunt preschimbate după chipul sfințeniei Sale.
Pentru aceia care își însușesc astfel asigurările divine ale Cuvântului lui Dumnezeu există posibilități minunate. În fața lor se întind câmpuri nemărginite de adevăr, izvoare nesecate de putere. Lucruri pline de slavă urmează să fie descoperite. Privilegii și datorii despre care ei nici nu bănuiesc că ar fi în Biblie li se vor descoperi. Toți aceia care umblă pe cărarea ascultării umile, care împlinesc scopul Său, vor cunoaște tot mai deplin planurile lui Dumnezeu. (…)
Prețioasa credință inspirată de Dumnezeu conferă tărie și noblețe de caracter. Dacă se insistă asupra bunătății Sale, asupra harului și iubirii Sale, înțelegerea adevărului va fi atunci mai clară și tot mai clară; mai înaltă și mai sfântă va fi atunci dorința după curăția inimii și claritatea gândului. Sufletul, regăsindu-se în atmosfera curată a gândirii sfinte, este transformat prin legătura cu Dumnezeu, prin studierea Cuvântului Său. Adevărul este atât de vast, atât de cuprinzător, atât de profund, atât de amplu, încât eul este pierdut din vedere. Inima este înmuiată și supusă, ajungând la umilință, bunătate și iubire. Și, datorită ascultării sfinte, puterile fizice sunt dezvoltate. (Divina vindecare, pp. 464–466)