„Să nu comiți adulter.” – Exod 20:14
Această poruncă interzice nu numai faptele murdare, ci chiar şi gândurile şi dorinţele senzuale, precum şi orice practică ce tinde să le ațâțe. Curăţia este cerută nu numai în viața exterioara, ci şi în intenţiile şi simţămintele tainice ale inimii. Hristos, care a învăţat obligaţiile larg cuprinzătoare ale Legii lui Dumnezeu, a declarat că un gând sau o privire rea este realmente păcat, tot aşa cum este fapta de călcare a Legii. (1 FB/318).
Când gândul rău se cuibăreşte şi este nutrit în inimă, oricât de ascuns, spune Isus, aceasta arată că păcatul stăpâneşte încă acolo. Sufletul este încă plin de fiere şi în lanţurile fărădelegii. Acela care găseşte plăcere în a privi scene murdare, care se dedă la gânduri urâte, la priviri pofticioase poate fi uşor atras la păcate făţişe, cu toată povara lor de ruşine şi chinuri sfâşietoare, şi atunci iese la iveală adevărata natură a răului care a fost ţinută ascunsă în cămările inimii. Ocazia ispitirii, când cineva poate cădea într-un păcat groaznic, nu crează răul ce este dat pe faţă, ci numai dezvoltă sau manifestă ceea ce a fost ascuns şi tăinuit în inimă. „Ce cugetă un om în inima sa aceea şi este, pentru că din inimă ies izvoarele vieții.” (Prov. 23,7; 4,23) (C.M.F./94). Inima în care locuieşte Hristos va fi aşa de plină, aşa de mulțumită cu iubirea Sa purificatoare, încât nu se va mistui de dor după simpatie şi atenție față de sine. Iar prin predarea sufletului lui Dumnezeu, înţelepciunea Sa poate să săvârşească ceea ce înţelepciunea omenească nu este în stare. (C.M.F./63, 68).
Atâta vreme cât va exista viață, va fi necesară păzirea sentimentelor şi pasiunilor şi aceasta cu un scop precis. Nici un singur moment nu putem fi siguri, în afară de faptul că ne sprijinim pe Dumnezeu, că viaţa noastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. (P.R./61).
Cu cât trăim mai aproape de Domnul Isus, cu atât mai mult vom fi părtaşi caracterului Său sfânt şi curat, cu atât mai dezgustator ne va părea păcatul şi mult mai înălțate şi de dorit vor apare curăția și strălucirea Domnului Hristos. (5T/141).