„Să nu furi!” – Exod 20:15
În această oprelişte sunt cuprinse atât păcatele publice, cât şi cele particulare. Porunca a opta condamnă răpirea de oameni şi comerţul de sclavi şi interzice războaiele de cucerire. Condamnă furtul şi tâlhăria. Ea cere o cinste deplină în cele mai mici amănunte ale problemelor vieţii. Osândeşte îmbogăţirea peste măsură şi necinstea în afaceri şi cere plata dreaptă a datoriilor şi salariilor. Ea declară că orice încercare de a obţine foloase personale de pe urma neştiinţei, slăbiciunii sau nenorocirii altora este trecută ca înşelăciune în cărțile din cer. (1 FB/318).
Porunca a opta trebuie să baricadeze sufletul şi să ridice un zid în jurul omului, astfel încât el să nu comită nici o încălcare daunătoare – pe care iubirea lui egoistă şi dorinţa de câştig ar putea să o săvârşească în dauna drepturilor aproapelui său. Ea interzice orice fel de necinste, de nedreptate sau fraudă, oricât de precumpănitoare, de scuzabile şi plauzibile ar fi pretextele. (Scris. 15/1895).
„Să nu furi” a fost scris de degetul lui Dumnezeu pe tablele de piatră şi, cu toate acestea, cât de mult se practică pe ascuns şi se scuză furtul sentimentelor, al afecţiunii. Se întreține o curtenie înşelătoare, se păstrează o legătură pe ascuns, până când sentimentele şi afecţiunile unei persoane fără experienţă, care nu ştie unde vor duce aceste lucruri, vor face ca, într-o măsură oarecare, ea să se îndepărteze, să se înstrăineze de părinți ei şi să le îndrepte, să le fixeze asupra lui, a aceluia care – aşa cum arată şi modul în care procedează – este nevrednic de dragostea ei. Biblia condamnă orice fel de necinste. (FE/102). A glumi, a te purta cu uşurinţă cu inimile este o crimă care nu este mică înaintea lui Dumnezeu. (AH/57).
Aşa cum ne purtăm cu aproapele nostru, permițându-ne mici lucruri necinstite sau înşelăciuni mult mai mari şi mai îndrăznețe, tot aşa ne vom purta şi faţă de Dumnezeu. Oamenii care persistă pe calea necinstei vor practica aceste principii ale lor până când vor ajunge să-şi înşele proprile suflete şi vor pierde cerul şi viaţa veşnică. (AH/392). Atâta vreme cât cerul şi pământul vor continua să existe, principiile sfinte ale Legii lui Dumnezeu vor continua să fie un izvor de binecuvântare, făcând să curgă râuri de apă care să împrospăteze pământul. (C.M.F./54).