Trăim o vreme în care individualismul predomină, fiecare luptă pentru sine indiferent de respectarea principiilor etice sau morale, dacă nu te „descurci” nu ești privit bine sau acceptat în societate. Este suficient să privim la lucrurile care ne înconjoară și vom observa cum acestea se îmbină așa de armonios atunci când lucrează împreună, având de câștigat reciproc. Noi suntem, cu toţii, firele împletite în marea ţesătură a umanităţii şi tot ceea ce înfăptuim pentru binele celorlalţi se va reflecta în binecuvântările ce se vor revărsa asupra noastră înşine. Legea dependenţei reciproce este activă în toate sferele societăţii.
„În planul lui Dumnezeu, fiinţele omeneşti au fost create astfel, încât să aibă nevoie unele de altele. Ce lucrare binecuvântată s-ar realiza, dacă toţi oamenii ar face tot ceea ce le stă în putinţă pentru a-i ajuta pe cei care au nevoie de ajutorul lor, în simpatie şi dragoste. Fiecare este înzestrat de Dumnezeu cu talente specifice. Fiecare dintre noi este dependent de ceilalţi şi toţi, laolaltă, depindem de Hristos. Talentele noastre se perfecţionează şi se dezvoltă numai prin îndeplinirea unei slujiri lipsite de egoism. Cei care se închid în ei înşişi şi nu sunt dispuşi să se lase atraşi în binecuvântarea altora prin legături de prietenie pierd multe binecuvântări, deoarece, prin schimbul de experienţă, mintea devine mai rafinată şi mai strălucită; prin interacţiunile sociale se formează relaţii şi se leagă prietenii al căror rezultat constă într-o unitate sufletească şi o atmosferă a iubirii care sunt plăcute în ochii Cerului.” MCP 88.2
Atunci când relaţiile dintre noi nu sunt guvernate de standarde omeneşti, ci de iubirea divină, acea iubire demonstrată în darul lui Dumnezeu pentru lumea noastră, succesul va fi garantat iar beneficiile vor fi trainice. „…fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit.”