Prietenia cu Isus

„Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu.” (Ioan 15:14).

Caracterul şi dezvoltarea creştinului sunt marcate prin contrast cu cele lumeşti. Creştinii nu pot să găsească plăcere în amuzamente sau în diferitele scene de veselie zgomotoasă a lumii. Afecţiunile lor sunt angajate în atracţii mai înalte şi mai sfinte. Creştinii vor arăta că ei sunt prieteni cu Dumnezeu, prin supunerea lor. „Voi sunteţi prietenii Mei”, spune Hristos, „dacă faceţi orice vă poruncesc Eu… Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar pentru că nu sunteţi din lume şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea”.

Hristos este stânca voastră, cetăţuia voastră. Cei neprihăniţi aleargă în numele Său şi sunt mântuiţi. Neprihănirea şi măreţia Sa, nu sunt înţelese de către lume, care priveşte religia lui Hristos ca pe un jug de robie, ca o renunţare la libertatea lor. Fiecare din cerinţele lui Dumnezeu este un ordin pentru a deveni înţelepţi, bogaţi şi nobili prin unirea slabei noastre puteri cu puterea Nemărginită. În timp ce urmăm paşilor lui Hristos, nu trebuie niciodată să roşim, căci niciodală conştiinţa nu ne va mustra. Serviciul Său este întotdeauna rezonabil. Munca Sa este întotdeauna onorabilă şi slăvită. Prietenii noştri care doresc obiceiurile lumii, care se uită la noi ca la nişte încăpăţânaţi, nu pot avea nicio pretenţie asupra noastră care să se poată compara, câtuşi de puţin, cu pretenţiile lui Hristos…

Valoarea omului aşa cum îl apreciază Dumnezeu, constă în unirea sa cu Hristos, căci Dumnezeu este Singurul în stare de a ridica pe om pe scara valorilor morale, prin neprihănirea lui Hristos. Onoarea lumească şi mărirea lumească au exact aceeaşi valoare pe care Creatorul omului le-a acordat-o. Înţelepciunea lor este nebunie. Iar tăria lor este slăbiciune.

Haideţi să apreciem lucrurile aşa cum le evaluează Dumnezeu. Adevărata înălţare de caracter se găseşte numai prin Hristos. Mântuiorul nostru atribuie neprihănirea omului, care îi predă Lui cele mai bune şi mai sfinte afecţiuni. Valoarea noastră este în proporţie cu unirea noastră cu Dumnezeu. (Letter 9, 1873).