Timpul dispensațiunii puterii Duhului

„Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.” (Fapte 1:8).

Noi trebuie să ne rugăm tot aşa de serios pentru primirea Duhului Sfânt cum s-au rugat ucenicii în ziua Rusaliilor. Dacă atunci, ei au avut nevoie de El (de Duhul), astăzi noi avem mai mare nevoie. Toate felurile de doctrină false, erezii şi amăgiri duc în rătăcire minţile oamenilor; şi fără ajutorul Duhului, eforturile noastre de a prezenta adevărul divin, vor fi zadarnice.

Noi trăim în timpul puterii Duhului Sfânt. El caută să se răspândească pe Sine prin intermediul oamenilor, mărindu-şi astfel influenţa în lume. Pentru că oricine bea din apa vieţii, aceasta va ajunge în el, „un Izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică” (Ioan 4:14); iar binecuvântarea nu se va limita la sine, (la cel care bea), ci va fi împărţită altora.

Respingerea Duhului Sfânt, prin a cărui putere noi biruim forţele răului, este păcatul care le întrece pe toate celelalte; deoarece el ne separă de izvorul puterii noastre – de Hristos şi de comuniunea cu El…

Lupta dintre bine şi rău nu este mai puţin aprigă de cum a fost în zilele Mântuitorului. Cărarea către cer nu este acum mai lină decât a fost atunci. Toate păcatele noastre trebuie abandonate. Orice îngăduinţă iubită, care împiedică viaţa noastră religioasă, trebuie îndepărtată. Ochiul drept sau mâna dreaptă trebuie sacrificată, dacă ne face să cădem în păcat. Vrem noi să renunţăm la propria noastră înţelepciune şi să primim împărăţia cerurilor ca nişte copilaşi? Vrem noi să o rupem cu îndreptăţirea de sine? Vrem noi să sacrificăm aprobarea oamenilor? Răsplata vieţii veşnice este de o valoare nemărginită. Vrem noi să spunem bun venit ajutorului Duhului Sfânt şi să conlucrăm cu El depunând eforturi şi făcând sacrificii proporţionale cu valoarea obiectivului care trebuie atins? (RH. 25 august 1896).

Inima omului poate fi locuinţa Duhului Sfânt. Pacea lui Hristos, care întrece înţelegerea, se poate odihni în sufletul vostru; iar puterea transformatoare a harului Său poate lucra în vieţile voastre şi să vă pregătească pentru curţile de slavă.” (CB., pg. 217).