„Iată Robul Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu.” Isaia 42:1
După cum am amintit în studiul de ieri, în acest generic vom aminti ocaziile când vocea Tatălui a fost auzită în perioada de activitate a Mântuitorului pe acest pământ. Scopul acestui studiu este de a conștientiza cât de actuale sunt și pentru noi, astăzi, aceste declarații. Prima declarație de acest fel este auzită cu ocazia botezului Domnului Isus, la începutul lucrării Sale.
„Cuvintele spuse lui Isus la Iordan — „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea” — cuprind întregul neam omenesc. Dumnezeu I-a vorbit lui Isus ca reprezentant al nostru. Oricât am fi de păcătoși și slabi, noi nu suntem aruncați ca fără valoare. El ne-a primit „în Preaiubitul Lui.” Slava așezată asupra lui Hristos este o chezășie a iubirii lui Dumnezeu față de noi. Ea ne vorbește despre puterea rugăciunii — cum poate ajunge glasul omenesc la urechea lui Dumnezeu și cum sunt primite cererile noastre în curțile cerești. Prin păcat, pământul a fost despărțit de cer și înstrăinat de legăturile cu el; dar Isus l-a legat din nou de tronul slavei. Iubirea Lui l-a înconjurat pe om și a ajuns la cerurile preaînalte. Lumina, care prin porțile deschise ale cerului a venit asupra Mântuitorului nostru, va veni și asupra noastră când ne rugăm pentru ajutor de a ne împotrivi ispitei.
Glasul care i-a vorbit lui Isus îi spune fiecărui suflet credincios: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea”. HLL 113.1