Comuniunea inimii cu Dumnezeu

„Nădăjduiește în Domnul!Fii tare, îmbărbătează-ţi inima și nădăjduiește în Domnul.” Psalmii 27:14

Lumea este stăpânită de o încordare cum nu s-a mai văzut vreodată mai înainte. În distracţie, în strângerea de bani, în lupta după putere, în însăşi lupta pentru existenţă, se află o putere teribilă care absoarbe cu totul corpul, mintea şi sufletul. În mijlocul acestei goane nebune, Dumnezeu vorbeşte. El ne îndeamnă să ne deosebim şi să ne alăturăm Lui. „Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu” Psalmii 46:10.

Mulţi, chiar atunci când se consacră, nu ajung să primească binecuvântarea unei adevărate comuniuni cu Dumnezeu. Ei sunt prea grăbiţi. Cu paşi grăbiţi, ei trec prin cercul prezenţei iubitoare a lui Hristos, poate rămânând o clipă înăuntru acestui cerc sfânt, dar neaşteptând vreun sfat. Ei nu au timp să rămână cu Învăţătorul divin. Ei se întorc la lucru tot cu sarcinile lor…

Nu rămânerea de o clipă în prezenţa Sa, ci legătura personală cu Hristos, adică să stăm jos în compania Lui – iată nevoia noastră. ²⁵

Nu doar un răgaz de-o clipă pentru a fi în prezenţa Sa, ci o legătură personală cu Hristos, a sta mereu în compania Sa – de aceasta avem noi nevoie. ²⁶

Calm, şi totuşi cu zel, sufletul trebuie să caute pe Dumnezeu; plăcută şi trainică va fi influenţa care porneşte de la Acela, care vede în ascuns, a cărui ureche e deschisă la rugăciunea înălţată din inimă. Cel care printr-o credinţă simplă, păstrează comuniunea cu Dumnezeu, îşi va aduna raze de lumină divină, ca să-l întărească şi să-l sprijine în lupta cu Satan. ²⁷

Dacă totdeauna păstrăm pe Domnul înaintea noastră, îngăduind inimilor noastre să se reverse în mulţumiri şi laudă pentru El, vom avea o continuă prospeţime în viaţa noastră de credinţă. Rugăciunile noastre vor lua forma unei conversaţii cu Dumnezeu, ca şi când am discuta cu un prieten. El ne va descoperi personal tainele Sale. Adeseori vom avea sentimentul plăcut, plin de bucurie, al prezenţei lui Isus… Rugăciunea abate atacurile lui Satan. ²⁸