„Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa..” Faptele Apostolilor 17:28
În viața unui creștin vor apărea momente de cumpănă care, dacă vor fi înțelese corect, vor scoate la iveală slăbicinea omenească și nevoia unei dependențe continue de Dumnezeu. Atunci când încrederea este deplină în Dumnezeu, El ne va da biruință în orice situație, dar când descumpănirea și necazul îl ascund pe Dumnezeu de ochii noștri suntem aduși în situații de a apela la ajutoare ce ne vor duce la eșec. Să analizăm o scenă din viața psalmistului David pentru a înțelege mai pe deplin acest aspect.
În fuga sa de furia lui Saul, David caută diverse refugii, unele nefiind după placul Domnului: apelează la minciuni (Nob), tactici înjositoare (Achiș), caută protecție la vrășmașii poporului său (Țiclag). Nici chiar în cetatea Cheila, proaspăt salvată de sub atacul filistenilor, David nu găsește refugiu. Toate aceste alegeri nu făceau plăcere lui Dumnezeu și în marea Lui îndurare, n-a pedepsit greșeala servului Său, lăsându-l singur pradă necazului și încurcăturilor; căci, cu toate că David, pierzându-și încrederea în puterea divină, se clătinase și se depărtase de calea strictei sincerități, totuși ținta inimii sale era să fie credincios față de Dumnezeu. Mai târziu tot el declara : Mai bine să cădem în mâna Domnului, căci mila Lui este nemărginită!
„O, cât de plăcută este blânda mângâiere a Duhului lui Dumnezeu, când vine la cei apăsați și deznădăjduiți, când îl încurajează pe cel cu inima zdrobită, îl întărește pe cel slab și dă curaj și sprijin servilor lui Dumnezeu puși la încercare! O, ce Dumnezeu avem noi, care se poartă iubitor cu cei căzuți în greșeală, iar în vremuri potrivnice, când suntem copleșiți de multe și grele necazuri, El Își arată răbdarea și bunătatea!” PP 657.1