„La cunoștință, înfrânarea”

„ …cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia.” (2 Petru 1:6).

La cunoştinţă trebuie adăugata înfrânarea. „Nu ştiți că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar, în aşa fel, ca să căpătaţi premiul! Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună, care se poate veşteji, noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji. Eu, deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire.” (1 Corinteni 9:24-27).

Atleţii se supun cu bucurie la condiţiile necesare pregătirii pentru cea mai înaltă performanţă a pregătirii lor fizice. Ei nu îşi satisfac apetitul, ei îşi impun cu consecvenţă restricţii, abţinându-se de la consumul acelor alimenle care ar micşora sau slăbi, deplina putere a vreunei părţi a corpului lor. Totuşi, ei se luptă „ca unul care loveşte în vânt”, pe când creştinii se află într-o luptă adevărată. Participanţii la jocuri nu caută decât laurii ce se veştejesc. Creştinii au în faţa lor o coroană veşnică de slavă, ce nu se veştejeşte. În această alergare cerească este loc suficient pentru ca toţi să câştige premiul. Niciunul din cei ce aleargă bine, nu va cădea, dacă ei procedează conform cu lumina care străluceşte asupra lor, exercitându-şi facultăţile mintale pe care le-a păstrat într-o stare de sănătate, conform celor mai bune cunoştinţe ale sale.

Orice obicei sau practică care slăbeşte vigoarea nervoasă şi puterea creierului sau tăria fizică, ne descalifică pentru exercitarea darului ce urmează înfrănârii – răbdarea…

Un om care nu este înfrânat, care foloseşte excitante: bere, vin, băuturi tari, ceai sau cafea, opiu, tutun sau oricare dintre aceste substanţe care sunt dăunătoare sănătăţii, nu poate fi un om răbdător. Astfel înfrânarea este o treaptă a scării pe care trebuie să ne punem piciorul, înainte de a putea adăuga harul răbdării. În alimentaţie, în îmbrăcăminte, în ore potrivite pentru somn, în exerciţii sănătoase, trebuie să fim statornici prin cunoştinţă, care este privilegiul nostru de a fi dobândită, pentru a putea, prin străduinţe serioase, să ne plasăm într-o poziţie corectă faţă de viaţă şi sănătate. (MS., pg. 13, 1884).