„Oricine – înseamnă eu”

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (Ioan 3:16).

Trebuie să contemplăm dragostea lui Isus, misiunea şi activitatea Sa în ceea ce ne priveşte pe noi ca indivizi. Noi trebuie să spunem lui Isus că atât de mult ne-a iubit că şi-a dat propria viaţă pentru a ne salva. Tatăl mă iubeşte „fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”. Partea ce ne revine nouă, este a stabili pe ce baze a promis Isus, darul vieţii veşnice. Eu răspund: pe baza credinţei noastre. (ST. 24 aprilie 1893).

Darul fiului prea iubit al lui Dumnezeu, face ca promisiunile lui Dumnezeu să fie ale noastre cu siguranţă. (MS., pg. 23, 1899).

Câţi putem spune: „El mă mântuieşte!”? Eu ştiu că El vrea ca eu să f iu mântuit. În ochii Lui sunt privit ca ceva valoros şi de aceea ştiu că gândurile, cuvintele şi faptele mele, toate sunt scrise înaintea Sa. Tot ce este în legătură cu ceea ce a fost răscumpărat prin sângele lui Hristos este de valoare în ochii lui Dumnezeu. Din cauza preţului plătit pentru răscumpărarea noastră suntem obligaţi să ne dăm toată afecţiunea noastră lui Hristos. Trebuie să dăm lui Dumnezeu tot ce avem; şi dând totul considerăm o mare pierdere? Nu, pentru că dându-I talanţii noştri, noi îi dublăm. Orice dar primit de la El când este întors, primeşte binecuvântarea Sa, ca el să poată avea o influenţă sporită în activitatea lui Dumnezeu. Oriunde ai fi trebuie să realizezi că aparţii lui Hristos (ST. 9 ianuarie 1893).

Darul lui Hristos pentru lume a fost deasupra oricărei estimări şi nicio putere nu poate concura cu Dumnezeu în a face un dar care să sufere vreo comparaţie cu valoarea celei mai mari comori a cerului. Măreţia acestui dar a fost de a asigura omului un subiect de mulţumire şi laudă, care să dureze peste timpuri şi în eternitate. Dând tot ce a avut în Hristos, Dumnezeu pretinde inima, mintea, sufletul şi puterea omului. Uitându-ne la comoara pe care Dumnezeu ne-a asigurat-o prin dăruirea totală a lui Hristos putem exclama: „Aici este dragostea!” (Yl. 13 decembrie 1894).