Armonizând legea și evanghelia

„Deci prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.” (Romani 3:31).

Noi auzim pe atât de mulţi care sunt înşelaţi într-una de duşman, spunând: „Eu sunt mântuit”, dar… ei arată un astfel de dispreţ, faţă de regula lui Dumnezeu în neprihănire, încât nu cunosc deloc harul mântuitor. Inima nu este în armonie cu legea lui Dumnezeu, ci esti în vrăjmăşie cu această lege. Aşa era marele răsculat în cer. Va lua Dumnezeu în cer bărbaţii şi femeile care nu au niciun respect faţă de Legea Universului Său?…

Cum s-ar putea aduce un păcătos la conştientizarea păcatelor sale, dacă nu ştie ce este păcatul? Singura definiţie a păcatului, aflată în Cuvântul lui Dumnezeu, se găseşte în 1 Ioan 3:4 engl.: „Păcatul este călcarea legii”. Păcătosul trebuie făcut să simtă că este un călcător de lege. Hristos, murind pe crucea de pe Calvar îi va atrage atenţia. De ce a murit Hristos? Pentru că era singura modalitate pentru ca omul să poată fi salvat… El a luat asupra Sa păcatele noastre ca să-Şi poată atribui neprihănirea tuturor celor ce cred în El… Bunătatea şi dragostea lui Dumnezeu conduc pe păcătos la pocăinţă faţă de Dumnezeu şi la credinţă în Domnul nostru Isus Hristos. Păcătosul trezit este îndrumat spre legea pe care a călcat-o. Ea îl îndeamnă la pocăinţă, totuşi în lege nu este mântuire, nici scuză pentru călcarea ei şi astfel cazul său îi apare ca lipsit de speranţă. Dar legea îl conduce la Hristos. Oricât de grave sunt călcările sale de lege, sângele lui Hristos poate, să-l cureţe de orice păcat…

Legea şi Evanghelia merg mână în mână. Una este complementara celeilalte. Legea fără credinţa în Evanghelia lui Hristos nu poate mântui pe călcătorul de lege. Evanghelia fără lege este ineficientă şi fără putere. Legea şi Evanghelia formează un întreg perfect. Domnul Isus a aşezat temelia clădirii şi El aşează „piatra cea mai însemnată în vârful Templului, în mijlocul strigătelor de: îndurare, îndurare cu ea.” (Zaharia 4:7). El este autorul şi desăvârşitorul credinţei noastre. Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul, cel dintâi şi cel de pe urmă. Cele două armonizate – Evanghelia lui Hristos şi Legea lui Dumnezeu – produc dragostea şi credinţa neprefăcută. (MS., pg. 53, 1890).