Calea spre curăție

„Oricine are nădejdea aceasta în El se curăţă, după cum El este curat.” (1 Ioan 3:3).

Oare acest text înseamnă că agentul uman poate îndepărta vreo pată de păcat din sufletul său? Nu. Atunci ce înseamnă a te curăţi pe tine însuţi? Înseamnă să te uiţi la înaltul nivel moral al neprihănirii Domnului, la legea sfântă a lui Dumnezeu şi să vezi că în lumina acelei legi eşti un păcătos: „Oricine comite un păcat, calcă şi legea; căci păcatul este călcarea legii. Şi ştiţi că El S-a arătat ca să îndepărteze păcatele noastre; şi în El nu este păcat.” (1 Ioan 3:4, 5 engl.). Agentul uman este curăţit şi purificat, numai prin credinţa în Isus Hristos… „Oricine rămâne în el, nu păcătuieşte” (vers. 6). Dumnezeu are putere de a păstra sufletul care este în Hristos… O simplă pretenţie de evlavie este fără valoare. Acela care rămâne în Hristos este un creştin.

În orice regiune şi în orice ţară, tineretul nostru trebuie să conlucreze cu Dumnezeu. Singura modalitate prin care cineva poate să fie curat este de a dobândi o gândire asemenea lui Dumnezeu. Şi cum putem noi să cunoaştem pe Dumnezeu? Prin studierea Cuvântului Său…

Dacă gândirea lui Dumnezeu nu deţine gândirea noastră, atunci orice efort de a ne curaţi pe noi înşine va fi fără niciun folos, deoarece este imposibil să ridici omul fără cunoştinţa de Dumnezeu. Spoiala exterioară poate fi pusă deasupra şi oamenii pot să fie aşa cum erau fariseii, pe care Isus îi descrie ca „morminte văruite”, pline de corupţie şi de oasele morţilor. Dar toată diformitatea sufletului este deschisă Aceluia care judecă drept şi adevărul nu poate conduce viaţa dacă nu este sădit în inimă. Curăţind partea din afară a paharului, aceasta nu va curaţi niciodată partea din interior. O acceptare doar cu numele a adevărului este bună până acolo unde ea poate ajunge şi dibăcia de a da un motiv (argument) pentru credinţa noastră este o realizare bună, dar dacă adevărul nu merge mai adânc decât aceasta, sufletul nu va fi niciodată mântuit. Inima trebuie curăţită de orice murdărie morală. „Ştiu, Dumnezeule, că Tu cercetezi inima şi că iubeşti curăţia de inimă” (1 Cronici 29:17). „Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile! Vezi dacă este vreo cale stricată în mine şi condu-mă pe calea veşniciei.” (Psalmii 139:23, 24 engl.). (Letter 13, 1893).