Legea lui Dumnezeu, un zid de protecție

„Ferice de cei fără prihană în calea lor, care umblă întotdeauna după Legea Domnului!” (Psalmii 119:1).

Dumnezeu, marele guvernator al Universului, a pus totul sub lege. Micuţa floare şi falnicul stejar, bobul de nisip şi întinsul ocean, lumina soarelui şi ploaia, vântul şi grindina, toate se supun legilor naturii. Dar omul a fost aşezat sub o lege mai înaltă. Lui i s-a dat un intelect pentru a pricepe, o conştiinţă pentru a simţi puternicele pretenţii ale marii legi morale a lui Dumnezeu, expresia a ceea ce El doreşte să fie copiii Săi.

Dumnezeu Şi-a făcut de cunoscut voinţa Sa atât de lămurit încât nimeni nu trebuie să greşească. El doreşte ca toţi să aibă o înţelegere corectă a legii Sale pentru a simţi puterea principiilor ei, deoarece sunt implicate interesele lor veşnice. Acei care înţeleg cât de departe ajung pretenţiile legii lui Dumnezeu, pot înţelege ceva din ticăloşia păcatului. Şi cu cât sunt mai înalte ideile sale asupra cerinţelor lui Dumnezeu, cu atât mai mare va fi recunoştinţa pentru iertarea ce i s-a acordat…

Prin propria sa putere, păcătosul nu poate împlini cerinţele lui Dumnezeu. El trebuie să meargă după ajutor la Acela care a plătit răscumpărarea sa…

Hristos este nădejdea noastră. Acei care se încred în El sunt curăţiţi. Harul lui Hristos şi conducerea lui Dumnezeu merg împreună într-o armonie perfectă. Când Isus a ajuns înlocuitorul omului, mila şi adevărul s-au întâlnit, iar neprihănirea şi pacea s-au sărutat una pe cealaltă. Crucea de la Calvar este martoră înaltelor pretenţii ale legii lui Dumnezeu. (ST. 31 iulie 1901).

Legea celor zece porunci nu trebuie privită atât de mult din prisma interdicţiei, cât din cea a milei. Interdicţiile sale sunt o garanţie sigură a fericirii în ascultare. Acceptată în Hristos, ea lucrează în noi la curăţirea caracterului care ne va aduce bucurie în veacurile veşnice. Pentru cel ascultător ea este un zid de protecţie. Noi vedem în ea bunătatea lui Dumnezeu, care prin faptul că a descoperit oamenilor principiile neschimbătoare ale neprihănirii, caută să-i ferească de relele care rezultă din călcarea legii. (1 SM. 235).