Biruință prin veghere

„Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.” (Marcu 14:38 p.p.).

Ispiteie pot fi peste tot în jurul vostru şi totuşi, voi sunteţi în siguranţă atât timp cât nu intraţi în ele. Mulţi dintre noi sunt biruiţi de Satan deoarece merg direct spre ispită… Este treaba noastră aceea de a ne păstra departe faţă de oricine şi orice ar putea avea tendinţa de a ne depărta mintea de la datorie şi de a ne distrage atenţia minţii de la Dumnezeu… Dacă sunteţi obligaţi să fiţi în societatea celor răi nu sunteţi obligaţi să intraţi sau să vă angajaţi la răul lor. Voi puteţi, prin rugăciune şi veghere să rămâneţi nepângăriţi de răul ce se manifestă în jurul vostru. (Letter 16, 1867).

„Privegheaţi şi vă rugaţi” este o poruncă deseori repetată în Scriptură. În vieţile celor ce se supun acestei porunci va exista un izvor ascuns de fericire, care va binecuvânta pe toţi acei cu care vin în contact. Acei care sunt cu un caracter iritabil şi ursuz vor deveni plăcuţi, blânzi, amabili, cei ce sunt mândri, vor deveni supuşi şi smeriţi. (MS., pg. 42, 1904).

Omul nu poate fi creştin fericit dacă nu este un creştin veghetor. Cel care vrea să biruiască trebuie să vegheze; deoarece prin încurcăturile lumeşti, eroare şi superstiţie, Satan se luptă să câştige pe urmaşii lui Hristos de la El şi să păstreze minţile lor ocupate cu înşelăciunile lor. Nu este suficient ca noi să ocolim pericolele evidente şi acţiunile nepotrivite şi periculoase. Noi trebuie să ne păstrăm aproape de partea lui Hristos, umblând pe cărarea tăgăduirii de sine şi a sacrificiului de sine. Nu trebuie să permitem simţurilor noastre spirituale să fie orbite, aşa cum deseori sunt, exercitând o voinţă puternică şi hotărâtă. Şi cu scopul de a descoperi artificiile lui Satan şi de a rezista atacurilor sale neprevăzute, noi trebuie să avem harul lui Hristos şi împărtăşirea Spiritului Său…

Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează că avem diferiţi duşmani, nu declaraţi şi pe faţă, care vin cu cuvinte nesincere, ci cu cuvinte frumoase, care ar înşela, dacă ar fi cu putinţă, chiar pe cei aleşi. În felul acesta vine Satan. Şi din nou, când se potriveşte cu scopurile sale, el se năpusteşte ca un leu care răcneşte, căutând pe cine să înghită. Voinţa omului, dacă nu este păstrată în supunere faţă de voinţa lui Dumnezeu, adeseori este de partea vrăjmaşului, aşa ca şi când ar fi de partea Domnului. De aceea vegheaţi în rugăciune, vegheaţi şi vă rugaţi întotdeauna. (Letter 5, 1903).