Credința care lucrează și curăță

„El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.” (Tit 2:14).

Când te uiți la Calvar, nu o faci ca să-ţi linişteşti sufletul de neîmplinirea datoriei, nici ca să te stăpâneşti să nu dormi, ci pentru a crea credinţă în Isus, credinţă care va lucra, curăţind sufletul de nămolul egoismului. Când ne apucăm de Hristos prin credinţă, unirea noastră de-abia a început. Fiecare om are obiceiuri corupte şi păcătoase care trebuie biruite printr-o luptă aprigă. Fiecare suflet trebuie să ducă bătălia în lupta credinţei. Dacă cineva este un urmaş al lui Hristos, el nu poate fi viclean în afaceri, nu poate fi împietrit, lipsit de compătimire. El nu poate fi aspru în vorbirea sa. El nu poate fi plin de îngâmfare şi de apreciere de sine. El nu poate fi poruncitor şi nu poate folosi cuvinte aspre, nici să critice sau să condamne.

Lucrarea dragostei izvorăşte din lucrarea credinţei. Religia Bibliei înseamnă activitate continuă… Trebuie să fim plini de râvnă pentru fapte bune; fiţi atenţi ca să întreţineţi faptele bune. Martorul credincios spune: „Ştiu faptele tale”. În timp ce este adevărat că mulţimea faptelor noastre, nu ne vor asigura mântuirea prin ele însele, de asemenea, este adevărat că acea credinţă, care ne uneşte cu Hristos, va înflăcăra sufletul la activitate (6 CB., pg. 1111).

Creştinul adevărat va abunda în fapte bune; el aduce multă roadă. El hrăneşte pe cei flămânzi, îmbracă pe cei goi, vizitează pe cei bolnavi şi ajută pe cei chinuiţi. Creştinii au interes sincer pentru copiii care sunt în jurul lor, care datorită ispiteior subtile ale vrăjmaşului, sunt gata să piară. Taţi şi mame, dacă v-aţi păzit copiii voştri de înşelăciunile duşmanului, uitaţi-vă în jurul vostru pentru a salva sufletele copiilor care nu au o astfel de îngrijire… Există peste tot în jurul nostru tineri faţă de care membrii bisericii au o datorie, căci Hristos a murit pentru ei… Ei sunt preţioşi în ochii lui Dumnezeu şi El doreşte fericirea lor veşnică… Hristos cheamă la o cooperare voluntară cu agenţii Săi, pentru a face o lucrare serioasă, cu conţinut, în salvarea de suflete. (RH. 29 ianuarie 1895).

O religie care străluceşte în fapte bune, emite o lumină clară convingătoare şi sigură. (Letter 38, 1890).